Memorialul de la Sighet este important pentru că este o lecție de istorie uitată. Pentru că prezintă istoria celor cărora până acum le-a fost interzis locul în memoria colectivă. Pentru că aduce la lumină adevărul dureros și urât, pe care mulți dintre cei din jurul nostru aleg să nu îl vadă. Pentru că nu e confortabil. Poate cel mai important aspect este că nu îi lasă să câștige pe cei care neagă crimele și atrocitățile regimului comunist cu scopul de a se absolvi de orice fel de vină.
Memorialul de la Sighet este important pentru că dincolo de muzeul în sine, acesta este și un centru de cercetări care colectează istorie orală, poate cea mai volatilă și cea mai personală formă a istoriei, editează cărți, organizează conferințe. Împreună cu Fundația „Academia Civică”, Memorialul ține sus stindardul mărturiei despre natura reală a comunismului, cu dovezi, cu date concrete și statistici.
Memorialul de la Sighet este important pentru că la Sighet există din 1998 o Școală de Vară pentru tineri, și trebuie ca ea să continue să existe. Această Școală de Vară elimină un vid de educație pe care școala publică nu îl va acoperi niciodată. Aici tinerii pot să se conecteze la istoria despre care părinții și bunicii lor nu le vorbesc niciodată. Aici tinerii se întâlnesc cu cei ce au supraviețuit terorii comuniste și cu cei ce cercetează arhivele. Mulți dintre tinerii care participă la Școala de Vară de la Sighet s-au născut după 1989. Perioada comunistă nu face parte din poveștile cu care ei au crescut. Iar ei trebuie să știe ce s-a întâmplat atunci. Școala de Vară este importantă pentru că este una dintre cele mai îndrăznețe și solide contribuții la prevenirea reapariției unui astfel de sistem în viitor.
… Mi-e infinit mai greu să vorbesc despre lucrurile astea, să caut adevărul prin prisma istoriei familiei. Familia mea a cunoscut ambele fețe ale comunismului românesc: pe de-o parte am avut în familie un fost membru al Marii Adunări Naționale și, pe de altă parte, doi foști deținuți politici care au trăit teroarea comunistă și i-au supraviețuit. Toți trei au trecut la cele drepte. Mult mai târziu mi-am dat seama că aceștia aveau o caracteristică comună: nici unul dintre ei nu voia să vorbească despre ceea ce trăise în comunism. În această privință, tăcerea lor era absolută. Întrebările mele rămâneau mereu fără răspuns. Apoi am înțeles că una dintre cele mai importante valențe ale Școlii de Vară și ale Memorialului de la Sighet este faptul că aceste două „instituții ale conștiinței” spun povestea pe care familiile noastre nu vor să ne-o spună.
Nu poți descrie Memorialul sau Școala de Vară. Poți povesti întâmplări, poți reda informații, dar nu poți descrie. Este o experiență care se trăiește. Până nu bați cu piciorul celularul de unul singur, în liniște, până nu simți durerea locului revărsându-se peste tine, nu poți înțelege. Trebuie să umbli pe holuri, să atingi pereții, să citești ceea ce ți se oferă. Apoi trebuie să ieși în curte și să privești cerul. Doar atunci vei înțelege ce înseamnă cu adevărat darul de a putea gândi liber. Și responsabilitatea inerentă.
E ușor să te uiți la poze. De la distanță, Sighetul e doar un oraș aflat lângă graniță, un nume pe o hartă. Dar mult mai mult decât ar putea cineva înțelege din acest text, Sighetul este o inimă care bate și un loc al schimbării.
Dacă nu mă credeți, mergeți la Sighet. Și vorbiți cu oamenii de pe stradă. Întrebați de Memorial. Mergeți și atingeți pereții care i-au separat pe cei vii de cei ce trebuiau să moară; o cutie de zidărie întunecată în mijlocul orașului, unde oamenii erau aduși să dispară, înconjurați de zgomotul orașului, de indiferență.
Cum s-a împletit Școala de Vară în viețile celor ce au trecut pe acolo vom ști cel mai probabil peste mulți ani de-acum încolo. Dar un lucru se poate spune clar și răspicat:
Noi știm. Noi am văzut. Noi nu vom uita.
Din Școala Memoriei 2013, editor Traian Călin Uba, Fundația Academia Civică, 2014
Horațiu Ferchiu, urbanist, absolvent al Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, București, vicepreședinte al Asociației Federaliștilor Europeni din România
