11 IANUARIE 1958

Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti îi încadrează pe cei arestați („elemente agitate din comună”) la „acte de teroare” și ”rebeliune” („au participat la lovirea preşedintelui pentru a le da înapoi cererile de intrare în C.A.P.”) şi îi condamnă la pedepse de până la 25 de ani „închisoare corecţională”.
REVOLTE ŞI „INSTIGATORI”

În luna decembrie 1957, ţăranii din comuna Griviţa-Galaţi au întocmit o cerere de ieşire din colectivă, semnată în grup. A fost arestat şi condamnat la zece ani „instigatorul” de 32 ani Ştefan I. Mihalache. Pentru un protest similar, îndreptat împotriva primarului corupt, o lună mai târziu a fost arestat şi condamnat la 7 ani, tot pentru „instigare”, Andrei Niţă, de 58 ani. Amândoi „instigatorii” fuseseră membri ai Partidului Naţional Ţărănesc.
La Măcin – Tulcea, sătenii şi-au cerut la 8 ianuarie 1958 retragerea din colectiv. Arestat (şi condamnat la zece ani) a fost de astădată un om dintr-un sat vecin, care venise în vizită la rude şi se plânsese de situaţia din colective.
La Pisica – Galaţi, ţăranii au sechestrat un activist şi au devastat sediul G.A.C., reuşind să-şi retragă cererile. Trei dintre ei au fost condamnaţi la opt ani închisoare.
La Isaccea – Galaţi, în 16 ianuarie 1958 un episod similar (plus răsturnarea unei maşini a miliţienilor veniţi să reprime) s-a soldat cu condamnări între 8 şi 25 ani muncă silnică.
Toată zona Galaţi-Tulcea a fost străbătută de revolte urmate de arestări: în 18 ianuarie – comuna Hănguleşti, în 28 ianuarie – Luncaviţa, în 31 ianuarie – Vânători, de-a lungul întregii luni ianuarie – Găgeşti.
Tot în acea perioadă, ţăranii din Budeşti – Vrancea (comună cu specific viticol) au refuzat să predea cotele de cereale. „Instigatorul” de serviciu, un ţăran de 47 ani, a fost condamnat de Tribunalul Militar Constanţa la 7 ani închisoare.
Exact acelaşi lucru s-a întâmplat în comunele Focuri – Iaşi, Cuza Vodă – Roman şi, din nou, Mihail Kogălniceanu – Galaţi. Pentru că în urmă cu un an, în această ultimă comună mai fusese o răzmeriţă, soldată cu arestări, şi pentru că ţăranii trimiseseră scrisori anonime la ziarul „Scânteia”, pedepsele pentru cei arestaţi acum au fost pe măsură: 6 ani, 12 ani, 16 ani şi chiar 18 ani.
Răzmeriţele s-au mutat, treptat, spre vest, în toate regiunile Munteniei (la Româneşti – Prahova, Dejoi – Vâlcea şi Răteşti – Argeş) şi Olteniei (la Gârla Mare, Ţandăra, Slăvuţa, Piscu Vechi, Vânători, Sălcuţa, Măceşu de Jos, Cujmir, Cerat-Segarcea şi Cetate în Dolj şi la Deveselu în Olt).
Apoi au urcat spre Nord, în Moldova. La Mitoc, Săveni, în Suceava, ţăranii s-au opus schimbării terenurilor, ameninţând că vor face răscoală ca în 1907.
La Criveşti-Paşcani un ţăran, Frija Vasile, şi-a culcat copilul în faţa tractoarelor, ca să împiedice comasarea. Pentru că au venit să-l aresteze, alţi ţărani i-au luat apărarea. Au fost arestaţi cu toţii şi, pentru că făcuseră un protest şi la Comitetul Central, au fost condamnări exemplare, de la 16 la 18 ani. Frija Vasile avea 7 copii, ceilalţi câte patru. Au fost eliberaţi abia în 1964, prin graţiere.
Relatări de Cicerone Ioniţoiu (manuscris)