Cronologie
25-26 mai 1992: Are loc, la invitația Alianței Civice și a Institutului Goethe, prima vizită în România a pastorului Joachim Gauck, creatorul Oficiului pentru studierea documentelor STASI. Întâlniri cu conducerea AC, cu publicul și cu presa. Conferința „Cum se lucrează cu dosarele trecutului”.
iunie 1992: Alianța Civică solicită partidelor din CDR să pretindă candidaților proprii, între altele, o declarație că nu au fost colaboratori ai Securității, conform punctului 8 al Proclamației de la Timișoara.
1993: Prima susținere de către Alianța Civică, printr-un comunicat, a ceea ce avea să ducă în timp la „Legea Ticu”. Președintele AFDPR Constantin Ticu Dumitrescu a reușit să strângă mai multe zeci de semnături pe o moțiune care cerea colegilor săi senatori să-și dea acceptul pentru transparența dosarelor de securitate ale parlamentarilor. În anii care au urmat Alianța Civică a pledat continuu, atât prin luări de poziție publice, cât și prin demersuri în cadrul CDR, pentru includerea pe ordinea de zi a Parlamentului a proiectului Legii pentru accesul la propriul dosar și pentru deconspirarea Securității, promovat de Constantin Ticu Dumitrescu.
28 februarie 1997: Masa rotundă „Arhivele PCR și ale Securității – acces și legislație”, organizată de Alianța Civică la București, cu participarea ministrului de Interne, a directorului SRI, a reprezentanților Ministerului Justiției, a responsabililor arhivelor din aceste instituții și, pe de altă parte, a numeroși istorici și juriști. Evaluare a stadiului de depozitare și accesibilizare a arhivelor.
4-5 iunie 1997: Dr. Joachim Gauck, însoțit de oficialități germane a efectuat o a doua vizită în România. În discuțiile mediate de AC, a comparat proiectul legii senatorului Ticu Dumitrescu cu legea germană, exprimându-și speranța că „legea Ticu” va fi votată în termen scurt și într-o formă cât mai neamendată.
4-9 octombrie 1997: Împreună cu senatorul Ticu Dumitrescu, câteva delegații vor face vizite de documentare la Oficiul Gauck AC va fi reprezentată de Ana Blandiana, Gheorghe Ceaușescu și Romulus Rusan. Din delegații vor face parte și parlamentari, ziariști, precum și unii istorici, viitori membri CNSAS.
În prima parte a anului 1998, după numeroase poticneli, legea este votată în Senat, într-o formă stâlcită, care excludea din categoria verificărilor pe diplomați și cadrele serviciilor secrete. Totodată, arhivele urmau să rămână în gestiunea instituțiilor care le-au produs, viitorul CNSAS având doar dreptul să le consulte.
O desfigurare și mai mare avea să sufere legea în Camera Deputaților, unde avea să fie dezbătută în sesiunea de toamnă. Textul legii a fost trimis spre studiu la nu mai puțin de patru comisii parlamentare, care au produs peste 260 de amendamente. Pe de o parte aceste amendamente limitau accesul la arhive, pe de alta au lărgit categoriile de verificabili, dând legii un caracter mai dur și mai greu de aplicat, ca și o definire vagă a termenului de „poliție politică”.
9 septembrie 1998: Alianța Civică și principalele organizații ale societății civile fac un apel în presă pentru susținerea prin semnături adresate Parlamentului și președintelui României a Legii pentru deconspirarea fostei Securități, în varianta ei inițială, aceea a senatorului Constantin Ticu Dumitrescu. Apelul a stârnit un mare interes, la sediul Alianței Civice sosind numeroase tabele completate cu semnături, nu numai din București sau din mari localități ale țării, ci și din cele mai neașteptate locuri, comune și sate. De asemenea, românii care aveau domiciliul în străinătate au trimis numeroase semnături prin care susțineau și ei legea în discuție.
16 septembrie 1998: Comisiile Juridică și de Apărare ale Camerei Deputaților s-au întrunit pentru dezbaterea legii. Din partea societății civile a fost invitată la prima ședință și președinta Alianței Civice, Ana Blandiana, care a pledat pentru păstrarea legii în litera și forma proiectului inițial. Dar lucrările ulterioare din Parlament nu au justificat aceste speranțe.
23 octombrie 1998: La sediul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, a avut loc, în prezența presei, seminarul cu tema: Legea accesului la dosare – o cheie a vieții politice românești. Dezbaterea a fost organizată de Alianța Civică, Revista 22 și UNESCO, cu sprijinul Fundației Friedrich Ebert. Concluziile subliniau necesitatea adoptării legii Ticu într-o formă cât mai apropiată de proiectul inițial.
10 noiembrie 1998: Ana Blandiana, președinta Alianței Civice, și Constantin Ticu Dumitrescu, președintele AFDPR, mulțumesc tuturor celor care au semnat Apelul din 9 septembrie 1998 pentru susținerea proiectului de lege în formă inițială. Grupurile de sprijin ale Alianței Civice și ale Fundației Academia Civică din Los Angeles, New York, Paris și München au trimis numeroase semnături.
Dintre filialele din țară ale Alianței Civice (în ordinea numărului de semnături): Hunedoara, Timiș, Maramureș, Bihor, Caraș-Severin, Cluj, Prahova, Iași, Arad, Sibiu, Constanța, Vâlcea, Bistrița-Năsăud, Alba, Bârlad, Câmpulung-Muscel, Brăila, Dâmbovița (comuna Șelaru), Dolj, Argeș, Sălaj, Suceava, Giurgiu.
Martie 1999: Publicarea de către Academia Civică a unei cărți din colecția ”Analize și Documente” a Oficiului Gauck: „Agenții, informatorii și spionii STASI în RFG” de Helmut Müller-Enbergs.
20 aprilie 1999: La sediul Alianței Civice s-a desfășurat o nouă conferință de presă referitoare la stadiul în care se afla Legea Ticu. Scopul a fost de a avertiza societatea civilă de pericolul ca varianta finală a legii să fie mult diferită de cea inițială. Într-un comunicat, filiala Timiș a Alianței Civice spunea că „legea a devenit un surogat de nerecunoscut și care-i protejează tocmai pe mulți dintre torționarii sistemului comunist, care știm cu toții câte nenorociri au provocat în anii de dictatură a proletariatului și a comunismului”. Inițiatorul legii, Constantin Ticu Dumitrescu, își declină paternitatea legii: „Va fi mai mult o lege de conspirare decât de deconspirare a Securității”.
23 iulie 1999: După votarea legii în Camera Deputaților, Alianța Civică trimite Comisiei de mediere a Legii accesului la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică noi liste cu semnături colectate în ultimele luni.
3 decembrie 1999: Cu ocazia vernisării unei expoziții despre Memorialul Sighet, la Palais Yalta din Frankfurt, are loc o discuție publică între dr. Joachim Gauck – Ana Blandiana, intitulată „Povara trecutului. Prelucrarea critică a trecutului comunist”. Manifestându-și scepticismul asupra eficacității legii în actuala formă și după ce timp de zece ani arhivele au putut fi falsificate, dr. Gauck a spus: „În România nu se poate asigura calea Germaniei, dar actele trebuie să rămână într-o birocrație europeană și soluția pentru deconspirarea actelor trebuie să fie optimală; Comisia trebuie ea însăși vegheată de societatea civică, iar oameni ca Ana Blandiana ar trebui să-și asume asemenea funcții de veghe. Și deoarece în societatea germană funcții independente ca a mea au mai existat (de exemplu, funcția comisiei pentru ocrotirea drepturilor fiecărui cetățean), în timp ce în societatea românească nu există, pledez pentru optimizarea, acolo, a legii concepute. Să vedem după un an dacă legea funcționează. Eu sunt sigur că dacă aș fi român aș suferi mai mult, pentru că acolo problemele sunt mari și complicate”.
10 decembrie 1999: „… Reforma morală în România nu se poate înfăptui fără legiferarea și aplicare unor acte normative care să conducă la însănătoșirea vieții politice și a mentalităților publice. (…) Aceste acte ar fi: Legea răspunderii ministeriale, Legea funcționarului public, posibilitatea ridicării imunității parlamentare cu majoritate simplă, și, bineînțeles, aplicarea Legii accesului la dosarul propriu și pentru deconspirarea fostei Securități” (scrisoare adresată de Alianța Civică partidelor din C.D.R.)
5 ianuarie 2000: După ce legea a fost promulgată la 5 decembrie 1999, Alianța Civică solicită urgentarea votării Colegiului care va conduce Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Comunicate în acest sens dau publicității și filialele A.C. Timiș și Deva.
8 martie 2000: Un grup important de membri ai Alianței Civice participă la lucrările Camerelor Reunite, în semn de solidaritate cu profesorul Șerban Rădulescu-Zoner, aflat în grevă parlamentară pentru urgentarea votării Colegiului CNSAS, mereu zădărnicite de lipsa de cvorum.
Totodată, Alianța Civică a făcut demersuri către președinții partidelor din CDR pentru a interveni în vederea includerii CNSAS în bugetul anului 2000, astfel încât comisia să-și înceapă activitatea de verificare a candidaților să poată funcționa încă înainte de alegeri.
26 aprilie 2000: În vederea alegerilor interne ce vor avea la Congresul al VI-lea, candidații pentru Consiliul Național al Alianței Civice semnează în fața notarului o declarație că nu au colaborat cu fosta Securitate.
16 martie 2001: Într-un comunicat, Alianța Civică dezavuează „veleitățile pamfletare pe care noul prim ministru și le exercită asupra CNSAS, declarându-se împotriva „dezgropării trecutului”… Noul consiliu – în ciuda gafelor, comodităților și, uneori, lașității sale – reprezintă totuși o instituție votată într-un parlament democratic, după o dezbatere de șase ani.”
Biroul de presă al Alianței Civice
București, martie 2001
