Am aflat cu tristețe de plecarea dintre noi a arh. Peter Derer.
Sfaturile sale competente ne-au ajutat atât de mult în primii anii ai Memorialului Sighet când au fost demarate șantierele Memorialului (reabilitarea ruirei fostei închisori și amenajarea Cimitirului Săracilor într-un parc al memoriei).
Dumnezeu să îl răsplătească și să îl odihnească în pace!
Prietenii de la Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței
Prezentăm un scurt fragment dintr-un interviu cu profesorul Peter Derer
M-ați întrebat ce a pierdut Bucureștiul prin aceste demolări (demolările din anii 80, n.ed.)? A pierdut foarte mult. Cred că ceea ce se poate reproșa acestei perioade și deciziilor luate este nu că s-au demolat casele, pentru că, v-am spus, sunt multe cazuri în urbanism când trebuie să recurgi la demolare, dar problema e cum te porți cu proprietarul. Aici a fost conduita tipică a dictaturii.
Au dispărut multe clădiri foarte interesante. Bucureștiul n-a fost monumental, dar avea altceva… Există însă în mintea tuturor acest clișeu: o capitală trebuie să fie monumentală. Știți care e capitala Elveției? Berna, un orășel. Sau în Statele Unite e Washington, nu e New York. Da? Deci sunt clișee. Clișeul ăsta l-au avut în minte și comuniștii, pentru că orașul București înainte n-a fost oraș industrial, dar ei au adus muncitorii, ei au extins, tot în ideea asta de a face cel mai mare oraș, care să adune toate profilurile: și industrie, și comerț, și transport, deși o capitală are de fapt mai ales un rost administrativ.
Da, Bucureștiul a pierdut foarte mult. Eu ziceam că, înainte de demolări, Bucureștiul putea să fie, cel puțin partea centrală, pe lista patrimoniului mondial, pentru că e cu totul specific. Belgrad e altfel, Sofia e altfel… Din păcate calitățile lui s-au pierdut, pentru că, de fapt, s-au distrus mai multe cartiere. Noi vorbim numai despre Uranus, dar de pe Uranus s-a coborât și s-a ajuns până în Văcărești, nu? Până la intersecția dintre Mărășești și Văcărești. S-a pierdut imaginea aceasta de oraș de administratori, de funcționari, de rentieri, ceva liniștit, oraș care nu poate fi judecat decât după ce-l parcurgi, ca să simți frumusețea, bogăția, variația neașteptată. Deci, eu consider că a pierdut foarte mult și e vorba mai ales de fondul general de construcții care s-a pierdut. Din păcate, comunismul a schimbat radical structura demografică a orașului, în sensul că majoritatea populației de bază a orașului a dispărut. I-au băgat în închisori, i-au trimis la Canal… dar aicea erau miniștrii, oameni de cultură, savanți.
Fragment din interviul cu arh. Peter Derer realizat de Georgeta Pop, 30 octombrie 2015, în Arhiva de Istorie Orală, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței – Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului (nr. 3487) și publicat în Georgeta Pop (ed.), Esența unui oraș. Despre demolări, case și oameni în București, Fundația Academia Civică, 2016
