(7 decembrie 1921, în Ştefăneşti, Vâlcea – 25 ianuarie 2013, Piteşti)
A fost arestat în noaptea de 3 mai 1949 şi a fost torturat timp de două luni la Securitatea din Craiova de către anchetatorii Fracase şi Mihuţ. Prin sentinţa 1562 / 1949 a Tribunalului Militar Craiova a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru delictul de a fi transportat cu căruţa alimente la luptătorii anticomunişti din munţii Arnota. Doi dintre fraţii săi, Anton şi Ilie, au fost, de asemenea, condamnaţi la închisoare. A fost închis la penitenciarele Jilava şi Gherla. La Gherla, în camera 81, a fost bătut zilnic de studenţii „reeducaţi” Stoian Ion, Puşcaşu Vasile şi Popa Ţanu. A fost eliberat în data de 23 iulie 1953 de la penitenciarul Craiova. A publicat o lucrare despre partizanii ucişi la Arnota, despre călăii acestora şi despre propria experienţă carcerală (Dacă vine ora H, pe cine putem conta?). A fost vicepreşedinte al Fundaţiei Memoria şi un membru activ al AFDPR. Din 2001, a fost iniţiatorul seriei de simpozioane “Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”, organizate în fiecare toamnă la Piteşti.
Ne reculegem în faţa memoriei domnului ARISTIDE IONESCU şi transmitem condoleanţe îndurerate familiei.
Colegii de la Fundaţia Academia Civică şi de la Memorialul Sighet
