CONSTANTIN IONAŞCU
(19 noiembrie 1924-15 noiembrie 2011)
ACADEMIA CIVICĂ şi MEMORIALUL SIGHET pierd, odată cu CONSTANTIN IONAŞCU, pe unul din cei mai dragi şi importanţi colaboratori.
Ar fi împlinit la 19 noiembrie 87 ani, dar vigoarea, candoarea, altruismul şi inteligenţa nativă îl făceau să pară un veşnic adolescent.
S-a cunoscut cu doamna Cornelia, soţia sa, la porţile lagărului şi au trăit alături peste 60 de ani. Şi-au refăcut viaţa muncind, iar revoluţia i-a găsit gata de o nouă luptă. Ca vechi peneţist, a reînfiinţat partidul de la Constanţa şi a fost apoi, ani la rând, secretarul din Bucureşti al organizaţiei lui Corneliu Coposu. Şi-a dăruit apoi energia activităţii în filiala constănţeană a Alianţei Civice. Iar în deceniul din urmă – explorând arhivele – a publicat o monumentală monografie despre mişcarea de rezistenţă din Dobrogea. Ediţia a treia a acestei cărţi (completată de autor cu date inedite) va apărea în curând prin grija Academiei Civice şi a Societăţii de Cultură Macedo-Română.
A plecat curajos şi optimist, ascunzându-şi boala până în ultima clipă, pentru că avea un suflet de erou şi era mulţumit că şi-a făcut datoria.
Înmormântarea are loc miercuri 16 noiembrie 2011, orele 12, la Cimitirul Municipal din Constanţa.
Dumnezeu să-l răsplătească, iar oamenii să nu-l uite!
Ana Blandiana, Romulus Rusan, Ioana Boca, Virginia Ion, Angela Bilcea, Andreea Cârstea, Mariana Florian, Traian Călin Uba
Student la Facultatea de Drept. A fost arestat la 4 mai 1948, ca membru activ al Tineretului Universitar Naţional Ţărănist şi ca participant la organizarea manifestaţiei din 8 noiembrie 1945 şi condamnat la 5 ani închisoare corecţională pentru „uneltire contra ordinii sociale” (articolul 209). A trecut prin închisorile şi lagărele de muncă Malmaison, Saligny, Valea Neagră, Constanţa, MAI Bucureşti, Jilava, Piteşti, Aiud, Gherla, Poarta A fost eliberat în 2 mai 1953, la expirarea pedepsei.
Constantin Ionaşcu, unul din veteranii deţinuţilor politici din România, era la Peninsula, într-una din brigăzile de construcţii. Avea 24 de ani şi şi-a cunoscut viitoarea soţie „printre trei rânduri de sârme” (cum îşi aminteşte el): cu ocazia „vorbitorului” la care tânăra Cornelia, de 17 ani, venea să-l vadă pe tatăl ei, un ţăran dobrogean condamnat la 7 ani muncă silnică, pentru activitate anticomunistă. Curând, a reuşit să-i trimită, prin căruţaşii de pe şantier, scrisori destinate de colegii de detenţie familiilor lor. Tânăra le expedia prin poştă, dând de veste acasă unde se află cei dragi.
După eliberarea din lagăr, Constantin Ionaşcu a fost trimis în domiciliu forţat, unde a fost vizitat de Cornelia, cu care la scurt timp s-au căsătorit. A trecut de atunci mai bine de o jumătate de secol, iar familia Ionaşcu a trăit la Constanţa la fel de armonioasă şi tânără ca în prima zi.
Constantin Ionaşcu, alături de soţia Cornelia
În urmă cu un an, în 19 noiembrie 2010, Fundaţia Academia Civică a lansat volumul Ororile şi farmecul detenţiei, o impresionantă convorbire între Constantin Ionaşcu şi Traian Călin Uba.
“Să ştiţi ca detenţia i-a făcut pe toţi cei închişi să aibă mai multă omenie şi înţelegere unul faţă de altul. În puşcărie, n-a mai fost ură şi duşmănie între oameni; mă refer la deţinuţi. Din contră, aceştia s-au apropiat mai mult de Dumnezeu. Apropierea asta i-a făcut să fie mai omenoşi, mai rezistenţi, mai tari în credinţă şi mai iertători. I-a schimbat. (…) Nici conflicte între diferite confesiuni n-au existat. Nu conta că unul era ortodox, altul catolic, greco-catolic sau protestant… Gâlceava asta o facem noi acuma; în liberate facem toate păcatele astea, dar acolo nu se făceau! (…)A ierta înseamnă a nu te lăsa biruit de răul care ţi s-a făcut. Iar când te întorci la Hristos, Acesta îţi cere să-l ajuţi pe aproapele tău năpăstuit, să fii bun cu el, chiar dacă el este rău cu tine; să speri că cel pe care l-ai iertat se va îndrepta. Uneori, cei care iertăm ne îndoim de lucrul ăsta pentru că nu avem puterea de a ierta din toată inima.”, Constantin Ionaşcu, Ororile şi farmecul detenţiei. O convorbire cu Traian Călin Uba, Fundaţia Academia Civică, 2010
Puteţi citi fragmente din Constantin Ionaşcu, Ororile şi farmecul detenţiei. O convorbire cu Traian Călin Uba, Fundaţia Academia Civică, 2010, accesând următoarele link-uri
Constantin Ionaşcu, Ororile şi farmecul detenţiei. O convorbire cu Traian Călin Uba I
Constantin Ionaşcu, Ororile şi farmecul detenţiei. O convorbire cu Traian Călin Uba II
Constantin Ionaşcu, Ororile şi farmecul detenţiei. O convorbire cu Traian Călin Uba III
