Absolvent al Colegiului Militar
Prin sentința nr. 438/9 iulie 1952 a fost condamnat de Tribunalul Militar București la 15 ani muncă silnică pentru uneltire contra ordinii sociale
Închis la Jilava, Baia Sprie, Cavnic, Aiud, Gherla, Periprava, Galați
A fost eliberat prin grațiere în 1964.
Continuă să fie în atenția Securității. Este anchetat de mai multe ori în anii ’70 și ’80.
Un portret realizat de colegul său Cicerone Ionițoiu:
Un om trece cu coloana dreaptă, printr-o lume strâmbă: Ion Baurceanu
…Când în timpul Conferinţei de la Geneva, în închisori se oprise bătaia temporar, un plutonier bătăuş l-a provocat, tot Ionică nu l-a iertat şi i-a zis: „Domnule plutonier, când o fi procesul dumitale de crima împotriva umanităţii, să mă pui pe mine martor al apărării“.
Tot în această perioadă de relaxare, ştiindu-l pe Ionică ce răspunde, un plutonier l-a întrebat, în derâdere, „ce face“? De data asta, i-a răpuns: „Aştept să plece ruşii“, în râsul tuturor.
La Cavnic, el şi ceilalţi au trecut un an şi jumătate, 1953/1954, prin ciomegele zilnice, după evadarea din 6 iunie 1953.
Cicatricele bătăilor şi lanţurilor purtate cu săptămânile i-au rămas amintire şi după lovitura de stat din ’89.
Ori de câte ori avea ocazia, şi aceasta se întâmpla destul de des, le dădea căte o lecţie usturătoare acestor brute marxiste.
Într-o zi se întâmplă ca un gardian să-l cheme să desfacă cătuşele unui coleg, ca să poată mânca. Bucuros că-l vede în izolare, Ionică s-a dus şi i-a desfăcut piuliţa. După ce a mâncat i s-a cerut să i le pună la loc. Prompt, i-a răspuns: „Eu sunt pe lume să dau cătuşele jos, nu să pun cătuşe. Asta-i treaba dvs.“.
Acesta era Ionică Baurceanu, nu se temea de nimic şi de nimeni, fiind convins că adevărul şi dreptatea trebuie să guverneze lumea.
…În Zarca Aiudului, în această atmosferă de exterminare prin inaniţie, Ionică a declarat greva foamei şi în alimentarea forţată i-a băgat furtunul pe trahee şi au turnat 100 ml de lapte care l-au sufocat. Era să moară, dar minunea s-a făcut cu greu, după o lună de spitalizare, dar a rămas pe restul vieţii cu sechele, doar 45% din capacitatea pulmonară, la peste 40 de ani de la incident.
Din Cicerone Ionițoiu, Figuri de legendă, Fundația Academia Civică, 2013
