Născut simbolic în ajunul marii Uniri, Mihai Șora a fost un simbol al unității și perenității spirituale. Secolul pe care l-a traversat a cunoscut două războaie mondiale, o perioadă de renaștere și câteva dictaturi și – peste toate – o cultură pe care a onorat-o și a reprezentat-o la cel mai înalt nivel și în cele mai diverse ipostaze.
Bănățean și european, fiu de preot și filosof raționalist, luptător în rezistența franceză și repatriat într-o țară aflată sub dictatură, editor de elită și apărător al libertății literelor, ministru al Educației și protestatar în Piața Universității și Piața Victoriei, promotor al societății civile, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social și al Alianței Civice, Mihai Șora a fost înțeleptul care mai mult a ascultat decât a vorbit, autorul care mai mult a citit decât a scris, uimindu-ne prin vivacitatea și luciditatea sa, care ne-a încurajat pe toți.
Într-o lume care avea atâta nevoie de înaintemergători continua sa prezență printre noi a fost un miracol și i-am fost mereu recunoscători pentru puterea, niciodată răzgândită, de a ne fi fost și de a ne rămâne model.
Omul care n-a urât pe nimeni și care a știut să-i împace pe toți ne-a împrumutat, ori de câte ori îl întâlneam, la Memorialul Sighet sau la răscrucile Bucureștiului, sentimentul tonic că nu suntem singuri.
Dumnezeu să îl răsplătească și să îl odihnească în pace!
Ana Blandiana și colegii de la Fundația Academia Civică și Memorialul Victimelor Comunismului
