Ne-a părăsit prietenul și colaboratorul nostru,
PAUL LĂZĂRESCU
(1926-2021)
Absolvent al Facultății de Litere din București, secretar general al Tineretului Universitar Național Țăranist București, a fost din 1945 până în 1947 redactor la ziarul Dreptatea
Arestat în 1947 a fost condamnat la 1 an închisoare. Rearestat la 15 august 1949, este condamnat, în lotul T.U.N.Ț., la 7 ani închisoare. A fost închis la Jilava, Gherla, Peninsula, Baia Sprie, Satu Mare, fiind eliberat la 31 martie 1956.
După eliberare lucrează un timp ca muncitor necalificat. Este apoi profesor suplinitor și, din 1965, cercetător la Centrul de Cercetări Fonetice şi Dialectale / Institutul de Fonetică și Dialectologie al Academiei Române.
După 1989 a fost activ în cadrul PNȚCD și ziarist la reînființatul ziar al PNȚ, ”Dreptatea”, al cărui redactor șef a fost.
Într-o istorie răvășită și tulburată, în care Binele și Răul și-au schimbat de mai multe ori definiția, Domnul Lăzărescu a fost pentru noi reprezentantul linișii interioare și al împăcării cu sine, în numele încrederii nestrămutate în valorile morale și intelectuale și a speranței că ele își vor relua locul în lume. O credință pe care a reușit să ne-o trimită și noua.
Suntem alături de Anca, fiica lui, cu dorința de a-i mai alina suferința.
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!
Toți prietenii de la Fundația Academia Civică – Memorialul Sighet
