Profesorul Solomon Marcus este o personalitate complexă nu numai prin calităţile sale multiple de savant, dascăl şi teoretician, ci şi prin trăsătura de unire pe care o întruchipează între domenii aparent diferite şi opuse ca matematica, poezia, teatrul, folclorul, topologia, artele plastice. Poetica matematică este un cod fundamental pentru înţelegerea contiguităţii între domenii ale creaţiei umane care par despărţite dintotdeauna de barierele limbajului. În cadrul larg al semioticii, cu instrumente de detectat speciale, profesorul disociază – pentru a demonstra legăturile şi întrepătrunderile lor – limbajul de sugestie şi cel raţional (primul considerat mai precis decât cel de-al doilea, pentru că îl dezvoltă liber de constrângeri).
Colocvial şi convivial, academicianul Marcus exemplifică parcă prin însăşi natura sa această vocaţie a descâlcirii şi clarificării unor mistere ale gândirii omeneşti care plutesc în cosmosul creaţiei părând să nu aibă vreo orbită comună. Tocmai de aici admiraţia şi respectul pe care i le poartă nu numai generaţiile sale de studenţi, dar şi matematicienii, filosofii, lingviştii şi – nu în ultimul rând – scriitorii între care ne numărăm.
Romulus Rusan
din volumul Întâlniri cu Solomon Marcus, Editura Spandugino, 2010
