Atât de mulți ani a merge la Timișoara a însemnat pentru mine a-l întâlni pe TRAIAN ORBAN, mai întâi în birourile din str. Emanoil Ungureanu și apoi din str. Popa Șapcă, în care reușise să strângă toată memoria revoluției – pe care el și oamenii strânși în jurul lui o întruchipaseră într-un mod aproape patetic -, încât faptul că în ultimii ani nu l-am mai regăsit la Memorialul refăcut, iar acum știu că nu-l voi mai întâlni niciodată, așază o umbră rece peste Timișoara din sufletul meu.
Nu mă îndoiesc însă că de câte ori voi reveni și voi trece în obișnuitul pelerinaj pe la cele 12 monumente prin care a reușit să marcheze locurile de sânge ale Revoluției, strângând cu încăpățânare, pasiune și eforturi nesfârșite fonduri, idei și artiști de marcă, umbra lui mă va însoți neobosită și va așeza statuia lui de umbră alături de celelalte statui.
Dumnezeu să îl odihnească și să îl răsplătească!
Ana Blandiana
