(n. 31 mai 1940, Bucureşti)
foto Ingrid şi Alda Popa, cu puţin înainte de fuga din România (AFCIMS, fond Ingrid Fotino Popa)
Tatăl, Ervin Popa, avocat de profesie şi proprietar, alături de tatăl său, al unor cunoscute firme din industria textilă, a fost arestat în 1947 şi deţinut pentru mai multe luni la Jilava. Motivul cel mai probabil al arestării consta în faptul că în 1946 a făcut parte (consultant) dintr-o comisie economică care a mers la Moscova să negocieze strategiile care urmau să fie aplicate în industria textilă, iar Ervin Popa a fost singurul membru al comisiei care a refuzat semnarea tratatului de final, pe care îl considera dezavantajos pentru România. Totodată, sora mamei, profesoara Lidia Gavrilescu, a făcut patru ani de închisoare politică, fiin condamnată pentru „uneltire contra ordinii sociale” („l-a găzduit pe preotul greco-catolic, Lelutin”) , iar un unchi, Constantin Niculescu, ofiţer de Marină, a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru înaltă trădare („a dat informaţii Consulului Francez”).
În 1948, în încercarea de a scăpa de comunism, familia Popa (compusă din părinți, Ervin şi Ariana Popa, şii cele două fiice, Ingrid Alina şi Alda) a fugit din România trecând în mod clandestin graniţa cu Iugoslavia. Trecerea Dunării s-a făcut cu peripeţii, în cadrul unui grup care număra 12 persoane. Însă ddată ajunşi pe malul celălalt al Dunării, membrii familiei Popa au fost reţinuţi de sârbi şi închişi în lagărele de la Kovačica şi Zrenjanin.
După doi ani, au fost mutaţi într-un lagăr din regiunea Bitola (Macedonia) înainte de a fi eliberaţi spre Grecia. Detenţia în lagărele iugoslave a luat sfârşit în februarie 1950, dată la care într-un grup de 13 persoane, familia Popa a pornit spre Grecia, apoi, prin Italia, au ajuns în Elveţia.
În prezent Ingrid Fotino (n. Popa) trăieşte în Statele Unite ale Americii.
citeşte şi
