La 15 martie 1951 a fost emisă o Directivă a C.C. al P.M.R. şi a fost constituită o Comisie Centrală de conducere a operaţiunilor de dislocare, care urma să întocmească „planul de muncă”. Comisia era formată din reprezentanţi ai Ministrului Agriculturii, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Finanţelor, Ministerului Comerţului Interior, Comisiei de Stat a Planificării, Comitetului de Stat pentru Colectări, Direcţiunii Generale a Treburilor Consiliului de Miniştri, Departamentului Gospodăriei Locale şi Centrocoopului.
Timp de trei luni au fost întocmite în deplin secret listele de viitori deportaţi, precum şi modalităţile şi organele de intervenţie.
Cu 48 de ore înainte operaţiunii a fost convocată la Timişoara o consfătuire de lucru, în cadrul căreia Alexandru Drăghici, alături de Marin Jianu (ministrul adjunct de Interne) şi de generalul Mihai Burcă (şeful militar al operaţiunii) au dat „lămuririle necesare”.
Oferim câteva citate din această consfătuire de lucru care oferă o imagine despre cinismul, stupiditatea şi neomenia celor ce urmau să dispună de destinul a optsprezece mii de familii, „vinovate doar de faptul că îşi aveau domiciliul într-o zonă de frontieră”.
Din expoziția Rusaliile Negre. Deportarea în Bărăgan
