În perioada 20-21 aprilie 2021, Fundaţia Academia Civică-Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei a organizat workshop-ul „Învăţând din istoria secolului 20. Tineri de azi faţă în faţă cu tineri de ieri”.
În cele două zile ale evenimentului, elevi ai claselor a IX-a şi a X-a de la Colegiul Național „Dragoş Vodă” din Sighetu Marmaţiei, coordonaţi de prof. Claudia Dura, s-au întâlnit cu poveştile de viaţă ale Antoniei Laghi şi Carlo Flamigni din Italia, a Jarmilei Kročková din Cehia, a lui Senad Vrana din Bosnia şi Herţegovina şi a Voicăi Potârcă din România, a căror copilărie a fost marcată de războaiele şi regimurile totalitare ale secolului XX.
Copilăria şi tinereţea Antoniei Laghi au fost marcate de regimul fascist din Italia. Născută în 1921, într-o familie săracă, Antonia Laghi a fost exmatriculată din şcoală în clasa a treia, pentru că a refuzat să poarte uniforma „micilor italieni”, obligatorie în timpul regimului lui Benito Mussolini. Nemaiputând să îşi continue studiile, la 12 ani, Antonia s-a angajat într-o fabrică, pentru a contribui la întreţinerea familiei. Revoltată de nedreptăţile din timpul regimului fascist, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1944-1945, Antonia Laghi a devenit mesager al partizanilor din Italia, furnizându-le arme, alimente şi haine şi susţinându-le lupta pentru eliberarea Italiei.
Carlo Flamigni s-a născut în Forli, Italia, în 1933. În copilărie, şi el a fost martor al celui de-al Doilea Război Mondial şi al regimului fascist din Italia. Întâlnirile cu Brigăzile Negre, cu camioane ale armatei germane ce transportau prizonieri de război înfometaţi şi însetaţi sau cu cadavrele spânzurate pe străzile din Forli ale unor partizani italieni sunt doar câteva episoade care şi-au pus amprenta asupra copilăriei lui Carlo, dar şi asupra vieţii sale de adult, antifascismul devenind punctul central al fiecărei alegeri pe care acesta a făcut-o în viaţă, atât în profesia de medic, în care a excelat, cât şi în angajamentele sociale, civile şi instituţionale pe care şi le-a luat.
Jarmila Kročková (n. Fuchsová) s-a născut în 1947, în Ostrava-Vítkovice (Cehoslovacia). În 1951, tatăl său, Vítězslav Fuchsa, a fost arestat de autorităţile comuniste cehoslovace şi condamnat la 15 ani pentru înaltă trădare, iar mama sa, Emilie Fuschová, a fost şi ea reţinută, fiind încarcerată vreme de doi ani fără condamnare. Cu ambii părinţi arestaţi, Jarmila, în vârstă de 3 ani, şi fratele său, Milan, în vârstă de 6 ani, au ajuns în grija unei familii fără copii, de unde au reuşit să plece după opt luni, după ce mama lor a făcut greva foamei în închisoare, fiind daţi în custodia mătuşilor. Până la vârsta de 6 ani, Jarmila a locuit cu mătuşa sa în Košice. Tatăl Jarmilei a fost eliberat din închisoare în 1956, în urma unor probleme de sănătate. Până în 1963, când Vítězslav Fuchsa a fost reabilitat, viaţa Jarmilei şi a familiei sale a fost marcată de nedreptăţi şi de lipsuri materiale.
Voica Potârcă s-a născut în 1943, în Bucureşti. Fiind fiica lui Virgil Potârcă, fost ministru în perioada interbelică, problemele Voicăi au început încă din primii ani ai instaurării regimului comunist în România. În 1948, familia Potârcă a fost evacuată din casă; în mai 1950, Virgil Potârcă a fost arestat, iar în aprilie 1952, Dorina Potârcă, soţia lui Virgil, a fost şi ea arestată. Rămaşi fără părinţi Voica, în vârstă de 9 ani, şi fratele său, Tudor, în vârstă de 13 ani, au ajuns în grija bunicilor. Dorina Potârcă a fost eliberată după doi ani de detenţie fără condamnare, însă Virgil Potârcă a murit în închisoarea din Sighet, în 1954. Problemele din copilărie şi-au pus amprenta asupra Voicăi Potârcă. Ea mărturiseşte: „copilăria şi adolescenţa m-au făcut să fiu şi mai puţin îndrăzneaţă, să fiu supusă pentru a putea supravieţui, fără vise, fără ambiţii, cu dorinţa de a duce o viaţă fără conflicte şi de a fi cât mai puţin vizibilă.”
Senad Vrana s-a născut în 1975, în Sarajevo. În perioada războiului din Bosnia (1992-1995), Senad Vrana a dus o continuă luptă de supravieţuire. În 1992, la 17 ani, a înlăturat primul dispozitiv explozibil aflat în apropierea locului în care se adăpostea împreună cu familia. Cu toate că mai târziu a studiat pentru a deveni profesor de literatură, experienţele din timpul războiului şi-au pus amprenta asupra profesiei sale, în prezent Senad Vrana fiind tehnician pentru înlăturarea dispozitivelor explozibile.
Elevii au discutat pe marginea acestor experienţe de viaţă cu martorii din Cehia şi România, Jarmila Kročková, respectiv Voica Potârcă; cu Marisa Fabbri, autoare a cărţii “Non ho mai avuto una bambola. Ricordi di una staffetta partigiana”, dedicată Antoniei Laghi; cu Marina Mengarelli Flamigni, sociolog, soţia lui Carlo Flamigni şi cu Haris Čalkić, de la Asociaţia URBAN din Bosnia şi Herţegovina.
Întâlnirea a fost organizată și moderată de Virginia Ion, secretar științific, și dr. Andrea Dobes, muzeograf. Vizitarea muzeului a fost făcută prin intermediul turului virtual al Memorialului Sighet, ghidajul fiind realizat de Norbert Kondrat, educator muzeal. Întregul eveniment s-a desfăşurat on-line pe platforma Zoom.
Evenimentul este parte a proiectului „În spatele uşilor închise. Copilărie sub regimurile totalitare / Copilărie în vreme de război”, finanţat de Uniunea Europeană prin programul Europa pentru Cetăţeni – Memoria Europei şi derulat prin parteneriatul dintre Asociaţia URBAN (Bosnia şi Herţegovina) (partener principal), Fundaţia Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei (România), Asociaţia ATRIUM (Italia) şi Post Bellum (Cehia).
