n. 16.01.1920 în com. Rona de Jos, jud. Maramureș – m. 18 noiembrie 2021, Florești, jud. Cluj
preot greco-catolic
veteran de război, istoric, profesor
Arestat de Securitatea din Satu Mare în iulie 1948, a fost condamnat de Tribunalul Satu Mare pentru „delictul de răspândire de publicaţii interzise”. A fost închis în perioada 22.07.1948 -10.11.1949 în penitenciarele Satu Mare, Cluj și Aiud. A fost hirotonit în clandestinitate, ca diacon, la 14.09.1988, și apoi ca preot, la 08.11.1988. După 1989 a fost profesor universitar la Institutul Teologic Universitar din Cluj-Napoca
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Eram în subsolul Securității din Satu Mare.Când m-am trezit, era întuneric, dincolo de ușa mea erau deținuți politici, și eu eram așa, într-un perete cu celula respectivă. Celula în care eram să fi fost de 80 de centimetri lată, un metru jumate de lungă și vreun metru douăzeci de înaltă. Și era o scândură și pe ea era o rogojină, și acolo m-am trezit închis. Pe măsură ce mă dezmorțeam, simțeam durere când în coate, când în cap, când junghiuri prin șira spinării, sub coaste, pe unde m-au lovit ei. Eram vânăt, umflat. Și acolo m-au ținut 12 zile. Am primit un pahar cu apă și o bucată de pâine la 24 de ore. Cu timpul, deși de urechea dreaptă rămăsesem surd de pe front, cu stânga am început să aud normal. Deasupra mea era camera de tortură și auzeam cum acolo sunt chinuiți noaptea deținuții și arestații politici. Am aflat pe urmă că mulți dintre ei au murit în chinuri groaznice pentru că erau legați de mâini și de picioare între două mese, cu trupul atârnând între mese, și în 24 de ore li se umflau mâinile, picioarele, circulația înceta și ei mureau. Cei care supraviețuiau 24 de ore erau bătuți crunt și trimiși în celule asemenea celei în care mă aflam eu.
…Într-o noapte a lui noiembrie, 40 de inși, deținuți politici dar și de drept comun, am fost duși la un vagon dubă, de închisoare, încolonați pe 4 rânduri, cu amenințarea: „Cine mișcă la dreapta sau la stânga din rând, va fi împușcat!” Ne-au introdus în dubă, am reușit, pe ce hârtie am găsit eu pe acolo pe la wc-uri, să scriu cu un creion care era ascuns într-un colț al vestonului, un bilet mamei și l-am aruncat, acest bilet, pe fereastra vagonului până nu era închisă. Nu știu dacă l-a găsit sau nu, daʼ am aflat de la mama, fie iertată, că aflase că am plecat la Cluj.
Am ajuns pe la 6 și ceva dimineața la Cluj. Iarăși înconjurați de gardieni, într-o mașină dubă am fost duși la închisoarea din Cluj. Acolo am stat până în aprilie 1949.
De trei ori am fost judecat de Tribunalul Militar Cluj. Ultima dată m-a judecat colonelul de justiție Barbu Alexandru, și, așa cum i-a dictat Securitatea, mi-a dat 6 luni de condamnare politică pentru răspândirea de materiale interzise și pentru cuvântări ofensatoare la adresa regimului democrat popular.
Fragment din interviul cu părintele Ioan Bota, realizat de Aurora Sasu, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 1282, interviu inclus în volumul Prețul credinței, editor Traian Călin Uba, în curs de apariție la editura Fundației Academia Civică
