Home » Français » Centre d’Etudes » Un livre pour chaque jour » Ioana Diaconescu, Scriitori în arhivele CNSAS

Ioana Diaconescu, Scriitori în arhivele CNSAS

CONDAMNAT PENTRU CRIMA DE TRĂDARE DE PATRIE.
DEŢINUTUL NR. 344/1962: DINU PILLAT
PROLOG
Din punct de vedere strict istoric, procesul „lotului Noica-Pillat” este procesul unei lumi, una dintre ultimele acţiuni de amploare politico-judiciare de tip stalinist prin care regimul comunist din România îşi continuă planul de exterminare a elitelor regimului aşa-zis burghezo-moşieresc. Acest proces s-a desfăşurat în luna februarie 1960, a durat două săptămâni, rezultând pedepse între 7 ani de închisoare corecţională şi 25 de ani de muncă silnică. Arestările încep în decembrie 1958 şi se sfârşesc în ianuarie 1960, cu o lună înainte de proces. Au fost inculpate 23 de persoane, cele mai multe dintre acestea fiind intelectuali foarte cunoscuţi: Constantin Noica, Vladimir Streinu, Sergiu Al. George, Dinu Pillat, Marietta Sadova, N. Steinhardt, Theodor Enescu, Al. Paleologu. În anii ’70, unii dintre ei deveniseră cele mai importante personalităţi ale culturii române. După ieşirea din închisoare, nimic nu i-a împiedicat pe cei mai mulţi dintre ei să-şi continue opera, chiar dacă fizic fuseseră zdrobiţi iar demnitatea le fusese călcată în picioare în timpul detenţiei. Elitele României interbelice trebuiau zdrobite moral şi fizic, trebuia dată o lecţie pentru ca regimul comunist să-şi afirme definitiv puterea. 
În Jurnalul fericirii, N. Steihardt nota despre arestările din perioada 1958-1959: „Regimul e consolidat, orice justificare politică a dispărut. Acum maşina se roteşte de la sine. Mătura ucenicului vrăjitor bate darabana. Ţelul e uitat”. 
 
Celebrul proces „al intelectualilor” intentat „lotului Noica-Pillat” – înscenare al cărei regizor a fost Securitatea – a grupat persoane care nu se cunoşteau între ele. Partidul comunist şi regimul „democrat popular” găsiseră modalitatea de a da lovitura de graţie celor mai luminate minţi, celor mai de viitor personalităţi afirmate în România, a căror formaţie umanistă putea da roade oriunde în lume. Capii lotului erau socotiţi Constantin Noica şi Dinu Pillat. Din lot mai făceau parte N. Steinhardt, Vladimir Strienu, Alexandru Paleologu, pe lângă mulţi alţi intelectuali de formaţii diferite. 
În contextul istoric internaţional, războiul se încheiase prin victoria Aliaţilor împotriva Germaniei naziste. Autorităţile comuniste din România adunaseră un grup consistent căruia i se instrumenta un proces, fabricându-i-se o siglă inventată, pentru a-l acuza de activităţi de tip fascist, tocmai pentru a bloca astfel reacţiile ce ar fi putut să apară în Occident sau în rândurile slujitorilor Bisericii. Chipurile, trebuia oprită „resurecţia fascismului”. Se punea astfel, în mod fals, problema opoziţiei faţă de progres, prin reînvierea „trecutului legionar”. Romanul lui Dinu Pillat, Aşteptînd ceasul de apoi, era numai bun, în acel moment, ca pretext al arestării celor ce vor constitui „lotul Noica-Pillat”. 
*
* *
În Ordonanţa de punere sub învinuire din 14 aprilie 1959, din volumul 1 al dosarului P(enal) 336 „Constantin Noica şi alţii” (Fond Penal 118988), A.C.N.S.A.S., anchetatorul penal de Securitate constată: 
„[Pillat Constantin] a întreţinut timp îndelungat relaţii cu diferiţi funcţionari ai unor legaţii capitaliste din ţară, cărora le-a furnizat informaţii cu caracter social, economic, politic şi militar de pe teritoriul Republicii Populare Romîne. 
[…] prin intermediul unor persoane plecate cu misiuni oficiale în străinătate, a transmis unor servicii de spionaj străine, informaţii cu caracter de spionaj din ţară. 
[…] a primit din străinătate materiale cu un intens caracter contrarevoluţionar, introduse clandestin în ţară, în care se instiga la comiterea de acţiuni împotriva regimului şi se propaga reinstaurarea în ţară a vechiului regim capitalist. […] le-a difuzat în rîndul elementelor ostile regimului, cu care a purtat intense discuţii duşmănoase […] în care elogia modul de viaţă occidental şi propaga declanşarea unui război […]. 
Din ura ce-o avea faţă de orînduirea democrat populară din Republica Populară Romînă, Pillat Constantin a conceput şi redactat mai multe materiale cu conţinut contrarevoluţionar […] pe care le-a difuzat. […] În urma acestor «fapte» se dispune punerea lui sub învinuire”.
În urma interogatoriului din şedinţa publică din 24 februarie 1960, în rapoarte se consemnează: 
– că legăturile fuseseră sporadice iar „materialele” cu conţinut „contrarevoluţionar” pe care le difuzase nu erau altceva decât „prefaţa antologiei «Poezia româână în exil» scrisă de Vintilă Horia”. 
– „crezînd într-o autonomie a artei […] a comentat evoluţia literaturii din Republica Populară Romînă, în sensul că nu există o reală libertate a scrisului, această literatură este după normativ, falsă, neautentică şi, deci, nevalabilă”.
– „recunoaşte că aprecia scrierile lui Cioran Emil şi Mircea Eliade şi că mergea la cenaclurile lui Barbu Slătineanu, unde-i întîlnea pe V. Voiculescu, Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu, Alice Voinescu”.
– „împreună cu [Alexandru] Paleologu s-a manifestat împotriva teroarei comuniste”.
– „împreună cu Arşavir Acterian a discutat despre contrarevoluţia din Ungaria ca o revoltă legitimă a poporului maghiar”.
Din aceleaşi rapoarte aflăm despre existenţă scrierilor de sertar ale lui Dinu Pillat: „Nu erau pe linie marxistă. Nu le-am dus la editură să publicăm această literatură pentru că ştiam că nu se poate publica, deşi nu avea un caracter subversiv, pentru că nu cultivam o tematică socialistă”.
În concluziile de învinuire a grupului, la 10 februarie 1960 anchetatorul penal de Securitate constantă: 
– „Învinuitul Pillat Constantin, trădător de patrie, îşi împleteşte activitatea investigatoare cu activitatea contrarevoluţionară a lui Noica Constantin şi a complicilor săi. Ei sunt socotiţi capii grupului”. 
– „Consolidarea continuă a regimului nostru, realizările pe drumul construirii socialismului, a făcut să crească ura învinuiţilor Noica Constantin şi Pillat Constantin şi a complicilor lor şi ca urmare şi-au intensificat activitatea contrarevoluţionară […] fiind duşmani ai luptei şi realizărilor poporului muncitor, străini de interesele patriei”. 
– „În cadrul acestor întruniri (pentru lecturi literare – n.m.), Pillat Constantin şi ceilalţi au purtat discuţii cu caracter profund duşmănos la adresa Republicii Populare Romîne, calomniind şi ponegrind literatura realist socialistă şi regimul democrat popular din ţară, propagînd totodată ideea schimbării acestui regim printr-un nou război mondial, care, după cum afirmau ei, ar urma să fie cîştigat de către puterile occidentale. Ei îşi legau speranţele deşarte în restaurarea vechiului regim burghezo-moşieresc şi de acţiunile agresive întreprinse de puterile imperialiste împotriva ţărilor socialiste, asemănătoare evenimentelor contrarevoluţionare din Ungaria”. 
În concluzie, anchetatorul penal de Securitate dispune, la 10 februarie 1960, trimiterea în judecată, împreună cu ceilalţi, a lui Pillat Constantin, arestat la 26 martie 1959 pentru crima de trădare de patrie. 
La 1 martie 1960, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară delibera în secret asupra „culpabilităţii şi aplicaţiunii pedepsei în cauza privitoare pe Pillat Constantin trimis în judecată pentru crima de trădare de patrie pedepsită şi prevăzută de articolul 194/2, 194/3 combinat cu articolul 194/4 cod penal pentru crima de uneltire contra ordinei sociale. Tribunalul deţine, ca dovedită, în sarcina inculpatului învinuirea de a fi întreprins o acţiune de propagandă şi agitaţie împotriva formei de guvernămînt democratice şi de a fi transmis unor persoane particulare aflate în serviciul unor puteri străine documente şi informaţii în scop de subminarea regimului democrat popular din Republica Populară Romînă. […]. 
În numele poporului, Tribunalul hotărăşte, cu unanimitate de voturi: condamnă pe Pillat Constantin la 25 (douăzeci şi cinci) de ani muncă silnică, la 10 ani muncă silnică, la 10 ani degradare civică şi i se confiscă în întregime averea personală pentru crima de uneltire împotriva ordinei sociale [şi la] 15 (cincisprezece) ani temniţă grea pentru crima de trădare de patrie prevăzută şi pedepsită de articolul 194/3 cod penal în care se includ şi faptele sub calificarea din articolul 194/2 c.[od] p.[enal]. 
În baza articolului 101, condamnatul Pillat Constantin va executa pedeapsa cea mai grea, adică 25 de ani muncă silnică, 10 ani degradare civică, şi i se confiscă, în întregime, averea personală”.
Dintre toate acuzaţiile, cea mai gravă, cea mai absurdă, era aceea de a fi scris „un roman mistico-legionar”, Aşteptînd ceasul de apoi, al cărui manuscris fusese dat spre lectură, pentru o părere critică, mai multor intelectuali, printre care Vladimir Streinu şi Andrei Scrima. Romanul a devenit apoi, desigur ca pretext, unul dintre capetele de acuzare al întregului „lot Noica-Pillat”. Despre roman, Andrei Scrima relata: „Nu am reţinut să fie o carte legionară. Era scrisă cu o obiectivitate simpatică; era aceea a unui narator care dorea să restituie cît se poate de obiectiv obiectul naraţiunii lui”. 
De altfel, Dinu Pillat trimite manuscrisul în Franţa prin Andrei Scrima. Este nevoit s-o mărturisească, în anchetă, anchetatorului penal de Securitate. Una dintre „metodele” ce i se aplicau era introducerea victimei într-un sac care era apoi legat la gură, după care urmau lovituri cu obiecte contondente până când victima îşi pierdea cunoştinţa şi era scoasă din sac, însângerată şi cu dinţii zdrobiţi. . . 
*
* *
Arestat în noaptea de 25 spre 26 martie 1959 şi depus în arestul de la Malmaison, Dinu Pillat a fost închis la Jilava şi Gherla. Dar să revenim la volumul 1 din Dosarul P/336 „Constantin Noica şi alţii”, A.C.N.S.A.S., unde găsim, la fila 204, „Ordonanţa de reţinere” din 24 martie 1959 emisă de Ministerul Afacerilor Interne – Direcţia de Anchete Penale, iar la fila 205 – Mandatul de arestare nr. 128/P din 26 martie 1959, prin care „în numele legii şi al poporului” anchetatorul penal de Securitate din Direcţia Anchete Penale a Ministerului Afacerilor Interne, ordonă arestarea lui Dinu Pillat şi depunerea lui în arestul Ministerului Afacerilor Interne „întrucît fapta sa se califică crimă”. 
Mai concludent, deschis comentariilor şi unor concluzii amare, mi se pare, însă, volumul 14 al aceluiaşi dosar. În acest volum sunt o parte din dosarele de penitenciar ale celor din „lotul Noica-Pillat”. Tot aici se află şi dosarul de penitenciar al lui Dinu Pillat. 
Comentariul care se impune este, înainte de toate, cel legat de starea fizică a scriitorului. Anii ’50 erau tulburi pentru intelectuali, deoarece aceştia aveau antecedente în „regimul burghezo-moşieresc”. Cei mai mulţi duceau o existenţă precară. Prost hrăniţi, mizerabil retribuiţi, majoritatea erau măcinaţi de boli cronice, de maladii grave (care adesea duceau la deces); tuberculoza – boala lipsurilor şi a sărăciei – făcea ravagii. Aşa încât cei care urmau să fie pedepsiţi de puterea comunistă pentru „vina” de a gândi liber, intrau în temniţele groazei bolnavi şi şubreziţi de mijloacele de trai minime. Dinu Pillat este victimă înainte de a fi întemniţat. În trupul lui, tuberculoza îşi va face loc surd, profund şi total. Pe lângă chinurile şi brutalităţile vieţii din închisoare, îşi va purta ca pe o povară propriul trup chinuit de boală. O vom dovedi cu documente.
 
Revin la volumul 14 din Dosarul P/336, A.C.N.S.A.S., în care se află „Dosarul de penitenciar Pilat (sic!) I. Constantin”. Începutul acestuia e abrupt şi bogat în informaţii năucitoare: 
– pe coperta 1 sunt menţionate închisorile prin care a trecut Dinu Pillat şi numerele matricole purtate de acesta: 
1. Ministerul Afacerilor Interne – închisoarea „B”
 2. Jilava 4/3.03.1962
 3. Gherla 344/1962
 Nr. dosarului: 281/1959
 Numele: Pilat (sic!) I.
 Prenumele: Constantin
 Nume false, porecle: Dinu
Prevenit de la data: 26 martie 1959
Condamnat la data: 01.03.1960
– interiorul coperţii 1 a dosarului: 
Prevenit (arestare preventivă – n.m.) 26.03.1959
Stânga jos – amprenta digitală şi semnătura 
Penitenciarul Ministerului Afacerilor Interne – închisoarea „B”. 
La fila 215, pe verso, găsim formula dactiloscopică ce conţine amprentele degetelor ambelor mâini, luate la Ministerul Afacerilor Interne, închisoarea „B”, la 28.03.1959. 
Dosarul conţine multe referinţe medicale ce dovedesc gradul avansat al bolii de care suferea Dinu Pillat. Prima dovadă a prezenţei tuberculozei apare în dosar la 16 ianuarie 1960, dată la care era internat la Spitalul Văcăreşti pentru a fi examinat radiologic „în baza diagnosticului T.B.C.”. Pe un Referat medical din 3 aprilie 1960, întâlnim adnotarea: „arestat c.r.” (contrarevoluţionar), pentru ca la 17 aprilie, în urma unui „examen pulmonar” să se constate: „T.B.C. fibronodulară (cu ţesut nefuncţional şi noduli T.B.C. – n.m.) superioară, suspect ulceraţie subclaviculară (posibil proces evolutiv T.B.C. – n.m.) stîngă. Radipleurită (pleurită constatată la examenul radiologic – n.m.) largă (neadezivă – n.m.) dreapta”. Concluziile medicale sunt grave, bolnavul aflându-se într-o stare avansată de neputinţă şi de suferinţă. Cu toate acestea, executarea pedeapsei continuă nestingherită, implacabilă ca destinul. 
La fila 208 a volumului 14 din dosarul P/336, se află Mandatul de executare a pedepsei nr. 138/60 din 14.04.1960 (emis de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară – Bucureşti – Dosar 102/1960), conform căruia „Pillat I. Constantin […] a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică şi la 15 ani temniţă grea […]. Conform art. 101 c.p., execută 25 de ani muncă silnică deoarece împreună cu alţii în perioada 1945-1958 a desfăşurat activitate de propagandă şi agitaţie pentru schimbarea ordinei sociale existente în stat atît în discuţiile purtate cu ocazia întrunirilor organizate în mod clandestin cît şi prin scrierile cu conţinut contrarevoluţionar redactate de el şi Noica Constantin. De asemeni a şi expediat în Occident, unui serviciu de spionaj imperialist, informaţii tendenţioase şi calomnioase cu privire la situaţia din Republica Populară Romînă.
Executarea pedepsei începe la 27.03.1959 şi expiră la 19.03.1984”. 
 
Fila 193 conţine fişa medicală pentru deţinuţi, emisă de Formaţiunea (penitenciarul – n.m.) Jilava. Data completării fişei: 9 martie 1962. Conţinutul acestei fişe spune totul despre felul în care Dinu Pillat a suportat detenţia, munca silnică, ancheta, interogatoriile, torturile, frigul, foamea, umilinţa. Tragismul reiese din fiecare rând medical, fără a fi nevoie de comentarii patetice. Citim: 
„Antecedente contagioase: T.B.C. pulmonar bilateral din 1944. Neagă maladiile infectocontagioase. 
Diagnostic: T.B.C. pulmonar bilateral
Aptitudini de muncă: inapt de muncă
Examen clinic: T.B.C. pulmonar evolutiv”. 
 La fila 196 se află buletinul radiologic nr. 664 din 27 martie 1962, emis de Formaţiunea Jilava – Ministerul Afacerilor Interne – Serviciul Sanitar, care exprimă rezultatul examenului radiologic de la acea dată: 
„Micronoduli (procese primare T.B.C.) apicali (la vârful plămânului, de unde începe, de obicei, infecţia T.B.C. – n.m.) dreapta
Leziuni fibronodulare (ţesut nefuncţional – n.m.) subclaviculare bilateral cu bule de emfizem (ţesut pulmonar distrus, cu goluri ample – n.m.)
Leziuni fibroase (ţesut nefuncţional format în urma distrugerii ţesutului pulmonar – n.m.) hilar şi parahilar dreapta”.
Boala avansa cu repeziciune în toate formele ei posibile, cu noduli, leziuni fibroase, emfizem, cuprinzându-i şi zdrobindu-i plămânii până la clavicule…
 
*
* *
La fila 198 a dosarului de penitenciar se află o „Adeverinţă-caracterizare” emisă la 21 ianuarie 1964 de Comandantul Formaţiunii Gherla, căpitanul Trocaru Petre. Începea să se ivească o geană de lumină ca urmare a emiterii Decretului 511/1964. Dinu Pillat urma să fie „eliberat prin graţierea restului de pedeapsă”. 
Spicuim din această „Adeverinţă-caracterizare”: 
„A trecut prin penitenciarele Jilava şi Gherla. 
Deţinutul suferă de Tuberculoză pulmonară subclaviculară bilaterală – fibronodulară, duodenită cronică. […] Este inapt de muncă”. 
Final previzibil: prin adresa nr. 3.950 din 28 iulie 1964, emisă de formaţiunea (penitenciarul – n.m.) Gherla nr. 0606 (ultima închisoare a scriitorului – n.m.), era făcută cunoscută „eliberarea lui Pillat Constantin […] profesia cercetător. A fost depus la data de 26.03.1959 în baza mandatului de arestare nr. 138/1960 emis de T[ribunalul] M[ilitar] R[egiunea] a II-a Bucureşti, fiind condamnat la 25 de ani m[uncă].s[ilnică]. prin sentinţa penală nr. 24/1960 a Tribunalului – T[ribunalul] M[ilitar] Reg[iunea] a II-a M[ilitară] Bucuresti, pentru uneltire, articol 209 c[od].p[enal]. 
S-a eliberat prin graţierea restului de pedeapsă conform Decretului 511/1964”. (cf. fila 191)
De la emiterea „Adeverinţei-caracterizare” din 21 ianuarie 1964 necesară la eliberarea din închisoare, până la 28 iulie 1964 când „se făcea cunoscută eliberarea lui Pillat Constantin”, trecuseră 6 luni… 
Dinu Pillat a mai trăit până în 1975. A murit la 54 de ani, ca şi tatăl său, poetul Ion Pillat. Portretul făcut de soţia sa, Cornelia Pillat, în volumul Anatomia mistificării (autor Stelian Tănase, editura Humanitas), este semnificativ: „Era un mare senior. Eu ştiu ce este un mare senior, Dinu era. Şi tatăl lui cred că a fost. Dinu a fost născut într-un palat, ca frumuseţe, ca obiecte de artă şi ambianţă. Niciodată nu a regretat. Niciodată nu s-a văitat. Niciodată nu mi-a vorbit de frumuseţea Miorcanilor, de frumuseţea Balcicului sau de casele în care a stat. Şi a fost atât de fericit într-un apartament de bloc, care este tot ce poate fi mai modest”.
L-am cunoscut în anii ’70. Nimeni dintre cei ce nu-i ştiau trecutul n-ar fi bănuit niciodată că acel domn distins şi gentil traversase infernul şi că se salvase din el. Trăia, deşi trecuse prin suferinţe ce-i arătaseră măcar un obraz al morţii… 
Ioana Diaconescu, Scriitori în arhivele CNSAS, Fundaţia Academia Civică, 2012