Ioana, fotografie din arestul Securității de la Pitești, 1958
Eu sunt un supraviețuitor, un om care a avut norocul să supraviețuiască unei catastrofe.
…Pe mine m-au luat autoritățile împreună cu părinții mei. Mi-au făcut un act de naștere; m-au declarat pe numele mamei – lucru care a fost absolut salvator pentru că nu văd cine s-ar fi apropiat de un copil pe care îl chema Arnăuțoiu. Am stat într-un leagăn de copii timp de doi ani, având mare noroc și aici. Și la 4 ani am fost înfiată de familia Voicu – de-asta am atâtea nume – și am venit la București.
…Am aflat (povestea părinților, n.e.d) după 90, eu intenționând de mai multe ori – după ce am aflat că sunt un copil înfiat – să știu a cui sunt. Având așa o curiozitate, tocmai pentru că eram un copil fără tată și nu-mi imaginam de ce o femeie care are 29 de ani – asta era vârsta mamei mele în certificatul de naștere – își duce copilul la leagăn. Actele mele de înfiere nu au nici un amănunt, nici un indiciu care să mă fi făcut să bănuiesc că aș fi copilul unor oameni care au făcut închisoare. Deci am căutat să aflu mai mult despre mama mea și am descoperit această poveste… halucinantă.
Din conferința Ioanei Raluca Voicu Arnăuțoiu de la Școala de Vară de la Sighet, iulie 2003, publicată în Școala Memoriei 2003, editor Armand Goșu, Fundația Academia Civică, 2004
Ioana, fiica Mariei Plop şi a căpitanului Toma Arnăuţoiu, născută în munţi în 1956
La scurt timp după condamnarea mamei sale, a fost luată şi dusă într-un orfelinat din Câmpulung Muscel.
A fost înfiată, purtând apoi numele de Raluca Voicu.
După 1990, după un îndelungat demers judiciar a reuşit să obţină dreptul a purta numele tatălui. A devenit una dintre cercetătoarele asidue ale arhivei partizanilor din Muscel.
***
Ioana alături de mama sa, Maria. Fotografie făcută de Securitate în arestul din Pitești, după arestarea Mariei Plop
Maria Plop
(1927-1962)
Născută la 14 septembrie 1927, în comuna Prisecani, judeţul Iaşi
Refugiată în Nucşoara la sfârşitul celui de-al doilea război mondial
Primăvara-vara 1949 – membră a organizaţiei „Haiducii Muscelului”
vara/toamna 1949-mai 1958 – membră a grupului Arnăuţoiu; capturată la 20 mai 1958, împreună cu fetiţa ei, Ioana, în vârstă de 2 ani.
Prin sentinţa nr. 107/19 mai 1959, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti, a fost condamnată la muncă silnică pe viaţă în baza articolului 327 c.p., pentru „acte de teroare”. După condamnare, fetiţa i-a fost luată şi dusă la orfelinatul din Câmpulung-Muscel.
A murit la 31 ianuarie 1962, la penitenciarul din Miercurea-Ciuc, cauza decesului fiind insuficienţă circulatorie şi TBC pulmonar.
Toma Arnăuțoiu, fotografie de la arestare
Toma ARNĂUŢOIU
(1921-1959)
Născut la 14 februarie 1921, în comuna Nucşoara, judeţul Muscel, în familia unui învăţător. Locotenent în Armata Română, deblocat 1946. Membru al Partidului Naţional Ţărănesc (1946-1947). În primăvara-vara 1949 – adjunct al lui Gheorghe Arsenescu, liderul organizaţiei „Haiducii Muscelului”; vara/toamna 1949-mai 1958 – lider al grupului Arnăuţoiu; capturat în noaptea de 19/20 mai 1958.
Prin sentinţa nr. 107/19 mai 1959 a Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti, a fost condamnat la moarte. Executat la 18 iulie 1959 în penitenciarul Jilava.
***
Grupul condus de Toma Arnăuţoiu (în care au intrat Petre Arnăuţoiu, Maria Plop, Titu Jubleanu, Maria Jubleanu, Constantin Jubleanu, iar ulterior şi Ion Marinescu) a rezistat mai mulţi ani, ducând lupte cu Securitatea, înregistrând pierderi proprii, dar provocând mult mai multe în rândurile forţelor represive. În cele din urmă, partizanii au intrat într-o totală şi cvasiperfectă clandestinitate, fapt datorat în bună măsură unei destul de largi şi loiale reţele de susţinători (un rol aparte l-au avut Marinica Chircă şi Elisabeta Rizea). Însă în mai 1958 ultimii membri ai grupului au fost capturaţi prin trădare (unul s-a sinucis la capătul unei lupte), la fel ca mulţi dintre susţinătorii lor.
Represiunea a fost cumplită şi extinsă, mai multe loturi au fost judecate de Tribunalul Militar Bucureşti în 1959, acordându-se 16 condamnări la moarte, inclusiv Toma Arnăuţoiu, dar şi numeroşi ani de temniţă.
Grupul de rezistenţă Toma Arnăuţoiu a fost considerat printre cele mai importante din România, lungi perioade de timp fiind pus de Securitate chiar în capul listelor privind „bandele din munţi”.
