Augustin Aurel Sas: Pă tata lu’ Faur Ioan l-or pușcat acolo-n marjinea satului. Pă tata lu’ ăstălalt, pă Marginea Gheorghe, l-o pușcat aci în drumu’ mare. Și nimeni n-a avut voie să s-atingă dă ei. Acolo i-o lăsat toată zâua. Noi, oaminii, nu ieșea nimeni afară, că tătă lumia să temea ca de foc… Nici fămeile nu le lăsa să circule prea mult. Sara or dus niște țâgani și i-o dus acolo la o groapă… Or făcut o groapă și i-or băgat acolo fără nimic, un ceărșaf dacă o aruncat acolo păstă ei și i-o băgat acolo p-amândoi. Asta o fost cu ei.
Fragment din interviul cu Augustin Aurel Sas realizat de Daniel Popa în iulie 1996, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 590 și publicat în Nu poate trăi țăranu’ fără pământ. Revoltele țăranești din Arad și Bihor (vara anului 1949), editor și studiu introductiv: Andreea Cârstea, Fundația Academia Civică, 2017
***
În iulie-august 1949 au izbucnit simultan răscoale în foarte multe comune din țară. Intensitatea maximă a fost atinsă în judeţele Bihor, Arad, Botoşani şi Suceava.
Securitatea a acţionat cu o violenţă ieşită din comun, pentru a împiedica generalizarea rezistenţei ţăranilor la colectivizarea forţată.
Adunările de protest ale ţăranilor au fost reprimate nemilos, au fost făcute arestări şi apoi, dintre arestaţi, cei consideraţi periculoşi prin influenţa pe care o aveau în sat au fost executaţi demonstrativ şi lăsaţi la vedere, pentru înspăimântarea consătenilor.
În timp ce peste 1600 ţărani au fost deportaţi, câteva sute au fost condamnaţi, iar ţăranii nepedepsiţi au fost obligaţi să predea cotele însoţiţi de lăutari.
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie
© CISAC
