(14 septembrie 1876-24 martie 1951)
A ales profesia de economist, fiind la rândul său ctitor al Academiei Comerciale din Cluj și ocupându-se de sistemul de asigurări din Transilvania.
În 1926-1927 a fost ministru de Finanțe în guvernul Averescu și, decenii la rând, a lucrat dincoace de Carpați la organizarea finanțelor publice, a asigurărilor, precum și la unificarea acestora în provinciile României interbelice. În 1944-1945 devine guvernator al Băncii Naționale, dar este demis de comuniști.
A fost, ca și fratele său, membru al Academiei Române, exclus la rândul său odată cu etatizarea în 1948 a supremului for științific.
Grav bolnav, scapă de arestare, dar moare, cu câteva luni mai târziu decât Alexandru Lapedatu, la 24 martie 1951.
citește și
