Home » Română » Memorial » Din "marea de amar" » Ion Pantazi

Ion Pantazi

posted in: Din "marea de amar"

(1920-1996)

Stundet al Facultății de Drept din București, este exmatriculat în martrie 1946

Arestat în anii 1946-1948 de mai multe ori, fără a fi însă condamnat.

La 23 octombrie 1950 a fost arestat după o tentativă de trecere ilegală a frontierei și și condamnat la 5 ani închisoare corecțională. Închis la Jilava, Baia Sprie și Cavnic.

La 6 iunie 1953 a evadat de la Cavnic. Este prins după 4 luni de la evadare.

Primește în 1954 o nouă condamnare – pentru evadare – , de 11 ani închisoare corecțională (pedeapsă redusă la 5 ani în urma recursului). Eliberat la 10 octombrie 1955.

La 13 noiembrie 1958 a fost rearestat și condamnat la 5 ani închisoare corecțională pentru o nouă tentativă de trecerea ilegală a frontierei. A fost închis la Malmaison și Gherla, de unde a fost eliberat la 13 noiembrie 1963, stabilindu-i-se domiciliu obligatoriu în Bărăgan, la Valea Călmățui, unde a stat până în 1964.

La 4 februarie.1978 a fost arestat și reținut timp de 4 zile în legătură cu acțiunile anticomuniste întreprinse de Paul Goma.

În 1978 cere azil politic în Germania.

 

Cum o evadare din colonie era aproape imposibilă, deoarece nu s-ar fi putut executa decât în urma unor lupte cu Securitatea, care înconjura colonia din prepeleacuri, bine înarmată, cu un perfect câmp de vedere  şi având imediat ajutorul restului Securităţii, care ar fi putut interveni cu promptitudine, nu rămânea decât o singură posibilitate, aceea a intrării şi ieşirii din mină a artificierilor. Toate cercetările noastre s-au îndreptat deci într-această direcţie.

Informaţiile în mină au fost strânse prin Titi Coşereanu de la inginerul civil, prin Ion Ioanid şi prin mine de la artificieri.

La suprafaţă, doctorul Make Ionescu trăgea cu deosebită abilitate de limbă pe un miliţian, pe care-l vindecase de o boală căreia doctorii de afară nu-i găsiseră o soluţie din cauza unor diagnosticuri greşite. Acest miliţian, care era şi cel mai cumsecade din colonie, se ataşase de Make, pe care îl întreba o mulţime de lucruri, iar Make la rândul lui îl descosea, fără ca acesta să-şi dea seama, asupra ieşirii din mină.”

Din Ion Pantazi, Am trecut prin iad, sibiu, 1992