(n. 9 noiembrie 1917, Ardusat, Maramureş – d. 1977, Bucureşti)
Călugăr romano-catolic al ordinului Frații Școlilor Creștine (1936); profesor la Liceul „Sfântul Iosif din București”.
Arestat la 3 martie 1950, a fost anchetat timp de mai multe luni în arestul D.G.S.P. București. La 26 octombrie 1950 a fost transferat la Penitenciarul Sighet, de unde după mai bine de un an de zile a fost din nou mutat „pentru cercetări” la Direcția Generală a Securității Statului (28 noiembrie 1951). Deținut apoi la Jilava (februarie 1952).
A fost condamnat pentru „crimă de înaltă trădare” la 16 ani muncă silnică prin Sentinţa nr. 268/953 a Tribunalului Militar pentru unităţile M.S.S. A trecut prin penitenciarele: Baia Sprie, Cavnic, Piteşti, Timişoara, Gherla, Piteşti, Dej, Gherla.
A fost eliberat la 16 aprilie 1964 în baza Decretului de graţiere nr. 176/964 al Consiliului de Stat.
După eliberare s-a stabilit în București, angajându-se contabil la o întreprindere, iar din a doua jumătate a anilor 60 a fost admininistratorul unei asociații de locatari.
A murit 1977, la vârsta de 60 ani.
