(1890-1969)episcop clandestin de Bucureşti, consacrat în clandestinitate de nunţiul O’Hara în 1950, parohul Catedralei „Sfântul Iosif” din Bucureşti
A fost arestat în 1951 şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti, prin sentinţa nr. 1228/17 septembrie 1951, la temniţă grea pe viaţă.
A fost eliberat în 1964, stabilindu-i-se domiciliu obligatoriu la Timişoara.
A murit în aprilie 1969 la Munchen.
Procesul Pacha – procesul ,,spionilor Vaticanului din România”
Între 10-17 septembrie 1951 s-a desfăşurat la Tribunalul Militar Bucureşti unul dintre cele mai mediatizate procese din anii 50, procesul ,,spionilor Vaticanului din România”, şeful completului de judecată fiind celebrul generalul Alexandru Petrescu. Cei zece acuzaţi (Augustin Pacha, episcop romano-catolic de Timişoara, Iosif Schubert, episcop clandestin, parohul Catedralei „Sfântul Iosif” din Bucureşti, Adalbert Boros, episcop clandestin, rectorul Seminarului Teologic din Timişoara, Clement Gatti, preot la Biserica Italiană din Bucureşti, Ioan Heber, secretarul Diecezei de Timişoara, Iosif Waltner, şeful Cancelariei Episcopale din Timişoara, Eraldo Pintori, funcţionar al Legaţiei Italiei la Bucureşti, Lazăr Ştefănescu şi Gheorghe Săndulescu, preşedintele, respectiv vicepreşedintele Partidului Socialist Creştin, aflat în ilegalitate şi medicul Petre Ţopa, fost subsecretar de stat în perioada interbelică) erau învinuiţi de trădare şi complot, desfăşurate ,,în slujba Vaticanului” şi a ,,centrului de spionaj italian”. Pedepsele au fost „exemplare”, cinci dintre inculpaţi fiind condamnaţi la muncă silnică pe viaţă, iar ceilalţi cinci la termene cuprinse între 10 şi 18 ani.
