Voi citi scrisoarea pe care am trimis-o lui Lech Wales, în 1981, în spiritul de admiraţie pe care îl purtam colegilor polonezi. Am fost pentru asta arestat şi condamnat, însă eu m-aş rezuma să vă aduc la cunoştinţă textul:
Cluj-Napoca, la 12 iunie 1981
Stimate Domnule Preşedinte,
Plin de indignare am luat cunoştinţă de scrisoarea C.C. al P.C.U.S. adresată C.C. al P.M.U.P. Sunt un muncitor român şi apreciez cu mare satisfacţie şi bucurie întemeierea primului sindicat independent din ţările socialiste, care reprezintă cu adevărat interesele clasei muncitoare poloneze. Este, după părerea mea, începutul unei istorii noi, care trebuie să continue, şi nu numai în Polonia.
Unitatea dvs. de granit sunt convins că nu va fi înfrântă de nici o forţă din lume, iar dacă această forţă, de oriunde ar veni ea, va încerca să vă lovească interesele, sunt convins că veţi şti să loviţi fără cruţare.
Nimic nu este prea mult când este vorba despre interesele Solidarităţii, iar ca muncitor român sunt gata de sacrificiul suprem pentru a vă ajuta în lupta împotriva celor care ar încerca să atenteze la cuceririle dvs. de până acum.
Sunt întrutotul de acord cu programul „Solidarităţii“, este programul care uneşte muncitori din toate ţările prin conştiinţă, muncă şi luptă.
Guvernul român actual duce o luptă externă sănătoasă, dar pe plan intern a făcut grave greşeli în dezvoltarea economiei sociale a ţării, lucru care se răsfrânge negativ asupra clasei muncitoare şi asupra situaţiei noastre şi nu greşesc cu nimic comparând situaţia cu aceea a guvernului Gerek înainte de cădere.
Doresc să vă rog, în acelaşi timp, să mă înscrieţi şi pe mine în sindicatul dvs., pentru a cunoaşte mai bine programul acestui sindicat, şi pentru a lua parte activ la îndeplinirea sarcinilor trasate de acesta.
Am toată încrederea că veţi şti cu tact, iar dacă nu prin luptă, să vă apăraţi şi întăriţi cuceririle de până acum. Este singura libertate a clasei muncitoare poloneze şi pe care n-o poate înfrânge nimeni.
Sunt alături de dumneavoastră întotdeauna,
Cu admiraţie deplină faţă de toţi membrii Solidarităţii,
Iulius Filip
Date biografice: născut la 23 aprilie 1947 în comuna Teremia Mare, jud. Timiş
În 1962 termin 7 clase
1962-1965 Şcoala profesională la 16 Februarie, Cluj
1965-1969 lăcătuş montator la I.N.M.R. „16 Februarie“, Cluj
1969-1971 Şcoala de maiştri militari
1971-1981 maistru militar într-o unitate militară
1981 luna martie, trecut în rezervă pentru „poezie critică“ adusă guvernului Ceauşescu (guvernul Ceauşescu nu suportă critica)
1981 lăcătuş montator la aceeaşi uzină de unde am plecat în 1969
adresa actuală: Iulius Filip
Str. Rucăr nr. 4, bl. D35, sc. I, et. IV, ap. 10, cod 3400, Cluj-Napoca, România
Din Iulius Filip, O scrisoare trimisă ”Solidarității” în Analele Sighet 10. Anii 1973-1989: Cronica unui sfârşit de sistem. Comunicări prezentate la Simpozionul de la Memorialul Sighet (5-7 iulie 2002), editor Romulus Rusan, Fundaţia Academia Civică, 2003
***
Iuliu Filip
maistru militar
Este arestat la 3 martie 1981 pentru că trimisese poezia „Vis şi speranţă” soţilor Ceauşescu. Anchetat, este eliberat după câteva zile, însă în acelaşi timp este dat afară din armată (făcea parte din Regimentul 7 Artilerie, Floreşti-Cluj) la 15 martie 1981.
În septembre, după ce într-o emisiune de la „Europa Liberă” se transmisese mesajul lui Iulius Filip către Congresul Sindicatului „Solidarnosc” din Polonia (scrisoarea trimisă în 12 iunie 1981 si prezentată mai sus, n.ed.), este din nou arestat.
A treia arestarea are loc la data de 2 noiembrie 1981, legată de aceeaşi scrisoare către „Solidarnosc”, apărută între timp şi în „Le Monde”. Acuzat de „trădare şi propagandă împotriva orânduirii socialiste”, este condamnat la 8 ani închisoare, fiind eliberat abia în 1987.
În cursul anilor 1987 şi 1988 este de mai multe ori arestat şi anchetat de Securitate.
În 1988 pleacă în exil în SUA. Se repatriază în 1997
citește și Iulius Filip, ”Irecuperabil pentru orânduirea socialistă”
