Pentru Consiliul Europei, patrimoniul cultural este un concept cu o puternică dimensiune morală. Pentru că patrimoniul cultural include și valorile. Nu putem vorbi doar despre monumente, tablouri, orașe istorice sau muzee. Pentru că adevăratul nostru patrimoniu este patrimoniul valorilor. Europa s-a întemeiat pe valori. Și chiar atunci, în 1993, Consiliul Europei a solicitat organizarea la Viena a unui summit al șefilor de stat și de guvern, pentru a prezenta țărilor din Centrul și Estul Europei ideile, politicile și acțiunile Consiliului Europei. În timpul acestui summit s-a adoptat o declarație finală, al cărei prim paragraf spunea că nu putem realiza din întreaga Europă un spațiu al prezervării democrației, al drepturilor omului, al democrațiilor parlamentare, al domniei legii, decât devenind conștienți de patrimoniul ei comun și de diversitatea bogăției ei. Acesta este esența perceperii valorilor ca patrimoniu. Această idee privind importanța valorilor a fost cea care ne-a făcut pe noi, cei de la Consiliul Europei, să sprijinim proiectul Memorialului de la Sighet.
Când am ajuns pentru prima oară la Memorial, am înțeles imediat ce s-a întâmplat aici în timpul regimului comunist. Ni se spusese, auziserăm despre situația de aici, eram conștienți de lucrurile care se întâmplau, dar una este să auzi și să ai o anumită imagine și cu totul altceva e să te afli acolo unde au avut loc acele atrocități și în timp ce te afli acolo, să înțelegi. Când petreci câteva zile alături de victime, alături de familiile victimelor, alături de oameni care au suferit în acea perioadă, chiar înțelegi, înțelegi cu adevărat. Și pentru mine această vizită a fost ca o revelație, ca o iluminare cu privire la situația de aici; pentru mine acea vizită a devenit momentul unei misiuni personale, astfel că la întoarcerea la București, am făcut o vizită ministrului Justiției, împreună cu Ana Blandiana și cu Constantin Ticu Dumitrescu, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, care mi-a fost de asemenea un prieten drag. Deci, am decis că misiunea mea personală în cadrul Consiliului Europei se leagă de aceste țări. Am revenit, am vizitat din nou aceste țări, dar acest prim moment, vizitarea Memorialului de la Sighet, a reprezentat clipa în care am înțeles exact ce s-a întâmplat acolo și care a fost situația. Prin contactul cu realitatea, nu citind, nu auzind, ci prin contactul direct cu realitatea, am decis că misiunea mea se leagă de aceste țări. Datorită acestui moment cred că am fost foarte loial față de angajamentul pe care mi l-am luat. Am muncit mult în toate aceste țări și aceasta este o parte, poate cea mai bună, a celor 23-24 de ani pe care i-am petrecut servind Europa și Consiliul Europei. Am servit Consiliul Europei, dar am servit totodată o anumită idee despre Europa, aceea a unei Europe umaniste bazate pe valori. Cred că aceste întrebări referitoare la modelul de societate – ce fel de societate căutăm?, ce fel de societate încercăm să transmitem viitorului? – reprezintă o problemă foarte importantă în prezent, în momentele de criză pe care le trăim – criză politică, criză economică, când se schimbă balanțele din lume, când chiar harta lumii se schimbă –, în aceste momente de mutații sociale. Și cred că în aceste momente trebuie să ne întoarcem la această idee: ce căutăm noi, de fapt? Ce tip de societate? În viziunea mea – o societate umanistă, bazată pe acest tip de valori pe care eu le-am servit cât timp m-am aflat la Consiliul Europei și pe care continui să le servesc și acum.
Din acest motiv, Memorialul este atât de important. Este important pentru că există, pentru că ne permite să știm ce s-a întâmplat. Dar este important și din cauza modului în care acționează acest Memorial: școlile de vară, toate studiile, toate discuțiile, faptul că tinerii participă la aceste discuții, toate acestea sunt modalități de a transmite viitorului acest tip de societate.
Fragment din volumul Școala Memoriei 2013, editor Traian Călin Uba, Fundația Academia Civică, 2014, volum prilejui de jubileul de 20 de ani al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței
Jose Maria Ballester a fost director al Diviziei Patrimoniului Cultural al Consiliului Europe și în în această calitate a fost între primii sprijinitori ai proiectului de transformare a închisorii de la Sighet în Memorial
