(n. 11 aprilie 1940, Lăzarea, Harghita)
lăcătuș-mecanic, forjor, a făcut parte din organizația „Fekete Kez” (Mâna Neagră), creată în vara lui 1959 de un nucleu de șase persoane (împreună cu Akös Fülöp, Pál Kovács, Dominik Domokos Gáspár, Lájos Bara, Ignácz Keresztes)
A fost arestat la 26 iunie 1960 și anchetat timp de un an de zile la Securitatea din Târgu Mureș. A fost judecat de Tribunalul Militar Cluj în deplasare la Târgu Mureș, la 26 iunie 1961, într-un proces de grup, care a inclus două loturi (în total 26 de persoane), condamnările fiind cuprinse între 22 de ani (Árpád Szilágyi și Balas Czimbalmos, fratele) și 1 an (pentru nedenunțare). Majoritatea pedepselor, foarte aspre, au fost date în baza articolului 209.
Károly Czimbalmos a fost condamnat la 20 de ani. Încarcerat la Târgu Mureș, Ostrov și Giurgeni. A fost eliberat la 2 august 1964, prin decret de grațiere.
Fratele său, Balas Czimbalmos (n. 24.03.1935), țăran, a fost arestat la 15 august 1960 și condamnat la 22 de ani pentru crimîă de uneltire contra ordinii sociale. Încarcerat la Târgu Mureș, Jilava, Ostrov și Giurgeni. A fost eliberat la 2 august 1964
LÁJOS CZIMBALMOS, unchiul lui Karoly, tot din Lăzarea, Harghita a fost ridicat de Securitate (avea doar 17 ani), la 13 iunie 1949, pentru că s-a opus arestării preotului din sat și a fost torturat timp de trei zile până la moarte în beciurile Securității din Gheorghieni. Rudelor nu li s-a dat voie să ducă trupul acasă, fiind înmormântat în cimitirul din Gheorghieni. Fratele mai mare, tatăl intervievatului, Károl Czimbalmos, a deschis totuși coșciugul și a văzut urmele bătăilor atroce primite la Securitate, care au provocat decesul lui Lájos.
Despre organizația din care a făcut parte, Károly Czimbolmos povestește:
Era vară, ne-am dus (…) pe-aicea, pe lângă pădure și am făcut un jurământ.
Cum suna acest jurământ?
Apoi, domniță dragă… „Noi tinerii de aici”… ne-am numit care suntem, am spus așa împreună jurământul: „jurăm că vom lupta contra comunismului și vom lupta contra colectivizării”… pentru că a strâns pe părinți în fiecare zi să intre în colectiv. „Vom lupta contra colectivizării…
Deci, asta era în ’59? În vara lui ’59?
În ’59, da. Așa. Tot ne-am întâlnit, am mai discutat…
Și cum ați intitulat organizația?
Organizația a fost intitulată după… o carte, Fekete Kez, Mâini Negre… Ne-a plăcut și pentru pentru că noi toți am fost muncitori, toți am fost… nu am fost cu mâini curate… nu că am făcut ceva rău, negru ceva. Așa ne-a plăcut titlul acestui carte… Așa au fost numite și au fost inscripționate manifestele care au fost făcute. Așa a fost și numele organizației. (…)
Și pe toți i-au luat?
Dintr-odată. Pe noi, pe mine, pe Páll Laczi, pe Pálatás Andris… am fost arestați pe 26 iunie. După aceea, după așa, două-trei săptămâni a înhățat așa, frumos, unul după altul pe toți… 26 de inși.
Și au constituit lotul Mâna Neagră.
Securitatea a făcut o organizație frumoasă din ei, dar de fapt a fost o organizație, dar n-a fost niciun lucru serios, că nu a făcut nimeni nimic.
Practic, numai ați discutat…
A, bara, bara, bara, ca băieții, ca tinerii, că ne durea. (…) După Revoluția din Ungaria au fost alcătuite multe loturi așa, din tineri…
Fragment din interviul nr. 2652 din AIOCIMS, realizat de Andreea Cârstea la 31 octombrie 2008, la Lăzarea, în județul Harghita.
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie
© CISAC, 2016
