Direcţia Securităţii Capitalei semnala într-o amplă notă din 15 mai 1950 câteva din zvonurile care circulau în Bucureşti privind „unele incidente” care ar fi avut loc cu prilejul arestări fruntaşilor liberali în noaptea de 5/6 mai 1950:
„Despre arestarea lui Gheorghe Brătianu, numitul Grigore Popescu, fost deputat tătărăscian în guvernarea B.P.D. a afirmat că în seara arestării lui Gheorghe Brătianu a avut loc un conflict între miliţienii care păzeau casa şi organele Securităţii care au venit să-l aresteze. Miliţienii cu paza aveau ordin să nu permită intrarea nimănui sub niciun motiv ca nu cumva Gheorghe Brătianu să fie răpit de anumite elemente care lucrează sub ordinele anglo-americanilor. Din acest motiv, în urma stăruinţelor organelor Securităţii, miliţienii de la pază au tras câteva focuri de armă, la care li s-a răspuns din partea celor de la Securitate cu alte focuri de armă. Incidentul a fost aplanat abia după un ordin telefonic prin care s-a ridicat consemnul miliţienilor de la pază.
Fostul deputat tătărescian Amedeo Bădescu a afirmat că Petre Bejan a cerut organelor Securităţii să-i prezinte mandatul de arestare şi a refuzat să-i urmeze pe cei de la Securitate, cerând să vorbească telefonic cu dl. dr. [Constantin] Parhon. După ce i s-a dat voie să vorbească la telefon, Bejan a întrebat dacă i s-a ridicat imunitatea parlamentară şi a primit răspuns că e inutil să se opună, iar în ce priveşte imunitatea parlamentară, i se va comunica ulterior.
Grigore Popescu a afirmat că la arestarea lui Emanoil Tătărăscu, organele Securităţii au fost nevoite să spargă uşa de la intrare, deoarece portarul şi nevasta acestuia lipseau de acasă şi nu a lăsat cheile la altcineva.
Ion Gologan, avocat, a afirmat că la arestarea lui Tancred Constantinescu, fost ministru liberal, organele Securităţii au pătruns în locuinţa acestuia prin spargerea unui geam. Fiul lui Tancred Constantinescu auzind zgomotul a venit imediat să vadă ce s-a întâmplat şi s-a pomenit în faţa unor pistoale îndreptate spre el, iar organele Securităţii i-au cerut să arate camera unde doarme tatăl său. Când au pătruns în aceea cameră, unul din oamenii Securităţii a îndreptat o lanternă puternică spre patul unde dormea Tancred Constantinescu, care trezindu-se din somn a spus că nu era nevoie să vie atâţia după el şi mai ales în timpul nopţii deoarece ar fi fost de ajuns un telefon şi el s-ar fi prezentat imediat la Securitate”.
(Document din Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, fond Documentar, dosar nr. 3469, f. 80-81.)
