Scoala de Vara pentru viata
Am vizitat Memorialul de la Sighet in diferite randuri si am participat in trei ani la Scoala de Vara de la Sighet (intre 1999 si 2001), ajungand sa il consider cel mai important proiect educativ din Romania postrevolutionara.
Pentru mine intalnirile de la Sighet au fost decisive, cu toate ca avusesem deja ocazia de a aprofunda istoria recenta a Romaniei a Europei si in alte contexte (in familie, cunostinte sau in mijlocul comunitatii greco-catolice in care am crescut).
Dincolo de cursurile si seminariile tinute de figuri de exceptie ale culturii romanesti si internationale, cateva intalniri favorizate de Scoala de Vara m-au marcat in mod deosebit: Serban Radulescu-Zoner (am avut ocazia de a intretine o corespondenta epistolara si in ultimii ani, inainte de a se stinge), Camilian Demetrescu, Stéphane Courtois, Ioana Voicu-Arnautoiu, Micaela Ghitescu, Lucretia Jurj si, desigur, Ana Blandiana si Romulus Rusan.
Faptul ca am aflat informatii si marturii inedite despre rezistenta anti-comunista din diferite medii, dar si despre pretul pe care l-au platit eroii nostri de dragul adevarului si al libertatii mi-au redat respectul fata de poporul meu si dragostea fata de sufletul romanesc care ramane totusi paradoxal.
Decizia de a studia stiintele politice si jurnalismul a fost rodul acestor intalniri, influentand de altfel si dorinta de a-mi completa studiiile doctorale si de a-mi imbunatati bagajul cultural in strainatate.
Am reluat de curand si un proiect scenaristic despre Adriana Georgescu pe care sper sa-l termin anul acesta pentru a gasi apoi producactori.
Pentru mine Scoala de Vara si Memorialul reprezinta unele dintre putinele locuri ale memoriei care nu doar comunica cifre si statistici ale oribilului ci functioneaza ca un catalizator moral intr-o societate ale carei valori par sa sufere o accelerata descompunere.
Le multumesc personal (dar si in numele celor din generatia mea) celor care au crezut in acest proiect si care il mentin viu si rodnic.
Letitia Campan
