(1908-1995)
absolventă a Conservatorului de Artă Dramatică, actriță la Teatrul Național din București, soţia fruntaşului ţărănist Nicolae Carandino
Arestată la 14 iulie 1947, după înscenarea de la Tămădău, a fost condamnată la 6 luni închisoare corecțională, fiind eliberată la 10 ianuarie 1948 din Penitenicarul Central de Femei-Ilfov
***
Deşi Maniu îmi spusese că nu e cazul să ne luăm cu noi nevestele. Se făcea o singură excepţie: N. Penescu condiţionase plecarea lui de plecarea simultană a soţiei sale.
Fără să am vreo certitudine, ba chiar dimpotrivă, i-am spus (lui Lilly, soția sa, n.ed.) că o iau şi… să-şi facă bagajele.
Le-a făcut într-o stare de exaltare care, mai târziu, examinate de Securitate, urma să provoace legitime nedumeriri. Obiecte secundare, mănuşi, fotografii, ziare înghesuite. Rochiile indispensabile în schimb, se împătureau puţine şi la întâmplare. Lilly nu avea, fireşte vocaţie politică, dar în momentul dat era alături de mine, iar eu, bănuind ceea ce ar fi urmat, în defavoarea ei, dacă o părăseam, m-am grăbit – din bunăvoinţă – să o îmbarc într-o aventură din care nu s-a mai putut degaja.
Fiecare dintre noi pluteam în absurd, fără să ne dăm seama că oricât de legitime, oricât de raţionale ne-ar fi faptele, destinul avea socotelile lui aparte, socoteli în măsură să le răstoarne pe cele individuale.
(…) Am ajuns relativ repede la Tămădău, lângă Fundulea, unde urma să sosească la ora 6 dimineaţa avionul. Cele câteva ore care ne mai despărţeau de ora fatală le-am petrecut în conversaţii mai mult sau mai puţin glumeţe. Devreme ce zarurile erau aruncate, nu credeam că ezitările melancolice, anxietăţile şi spaimele aveau vreun rost. De altfel, dintre noi toţi, singură Lilly avea presimţirea catastrofei care ne aştepta. Sensibilitatea ei de femeie şi mai ales formaţia profesională i-au permis presimţiri uluitoare. În timp ce noi vorbeam în general despre viitor, ea examina cu ochi lucizi prezentul. Şi descoperea că toţi călătorii care ne însoţeau erau în realitate agenţi, că intrasem într-o capcană îngrozitoare şi că eram de o teribilă inconştienţă devreme ce nu ne dădeam seama de adevăr.
Din N. Carandino, Nopți albe și zile negre. Memorii din închisorile și lagărele comuniste, Ediție îngrijită de Paul Lăzărescu, Note de Andrea Dobeș, Fundația Academia Civică, 2017
