Patrimoniul Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței s-a îmbogățit cu o nouă operă de artă.
Marele artist Peter Jacobi, autor al unor opera de referință dedicate memoriei europene, a donat Memorialului Sighet lucrarea sa Văzut în cădere.
Relieful Văzut în cădere (191x90x4cm) este lucrat în ardezie şi sugereaza o distorsionare a câmpului înconjurător, imaginabil în momentul unei căderi involuntare, accidentale.
Lucrarea a fost amplasată în Sala Hărților, spațiul de primire a vizitatorilor, ca face atât o prezentare în spațiu a gulagului românesc, cât și o variantă temporală, adică o cronologie a celor 45 de ani din istoria României comuniste.
Văzut în cădere se adaugă operelor de artă din patrimoniul muzeului care completează profilul Memorialului, oferindu-i o personalitate specială printre muzeele de istorie.
Peter Jacobi (n. 1935) a studiat sculptură la Academia de Arte Bucureşti (1954-1961). Din 1970 trăieşte în Germania, fiind profesor la Academia de Artă Aplicată (Hochschule für Gestaltung/University of Applied Arts) din Pforzheim (1971-1998). Lucrările sale au fost expuse în majoritatea ţărilor europene şi se găsesc în colecţiile unor importante muzee, precum şi în mari colecţii private şi publice din toată lumea, din Japonia și China până în Brazilia și Statele Unite.
Este considerat una dintre marile conștiințe artistice ale timpului nostru.
Materia prima a lui Peter Jacobi nu este, cum s-ar parea, piatra, bronzul, otelul, betonul, sticla, lemnul, materialele traditionale, mai mult sau mai putin nobile, ale sculpturii, nu este nici apa, sarea, fibra textila, parul sau alte materiale neconventionale care abunda in arta contemporana. Si cu atit mai putin hirtia fotografica sau imaginea virtuala generata de computer care intervin din ce in ce mai insistent in configurarea intentiilor si atitudinilor sale artistice. Materia prima a artei lui Jacobi este timpul. El lucreaza cu, asupra si poate, mai ales, impotriva timpului. Lucrarile lui, in ciuda diversitatii lor, formeaza un parcurs artistic coerent, unde temele se intretes polifonic, dau tircoale la nesfirsit unui inteles care cu greu poate fi numit univoc, dar care poate fi aproximat prin concepte ca memorie, comemorare, rememorare, amintire, uitare. S-ar putea obiecta ca incercarea de a-l individualiza astfel pe Peter Jacobi este ratata din pornire, pentru ca sculptura este inseparabila de practica comemorarii si ca monumentul insusi, fie el funerar sau comemorativ, este o meditatie asupra timpului.
Ioana Vlasiu, Observator Cultural, mai 2002
Deşi Jacobi gîndeşte plastic şi narativ cu o remarcabilă profunzime şi cu o tot atît de mare fineţe, ceremonialul creaţiei sale nu este unul prometeic, măreţ şi inhibant pentru privitorul neprevenit. Forţa lui ieşită din comun nu este consecinţa vreunei retorici copleşitoare, ci rezultatul direct al unei mari capacităţi de concentrare şi al unei afectivităţi profunde şi discrete.
Pavel Șușară, România Literară, 2007
Vizualizarea amintirii îl pune pe sculptor de fiecare dată în fața problemelor fundamentale ale modernității – relațiile materialului cu spațiul, ale formei obiectului cu locul de amplasare, perceput și ca drum, deci ca timp. Esențială este, pentru limbajul plastic al lui Peter Jacobi, tensiunea rezultată din alternanța plin/gol, greu/ușor, orizontal/vertical, stabil/labil. Soluțiile sînt mereu noi, incitante, dramatice întotdeauna, neliniștitoare nu o dată. Ele depind, în bună măsură, de însușirile materialului utilizat. Or, în această privință, creația lui Peter Jacobi este un fel de studiu de geo-morfologie, subîmpărțit în multiple capitole, de la pă-mînt, nisip și pietriș la părul de capră, de la apă, iarbă și mușchi la lîna de oaie, de la lemn pînă la marmură, granit, fier, cu o importantă anexă modern industrială: hîrtia, sticla, oțelul, cauciucul etc
Ilina Gregori, Observator Cultural, februarie 2011
Despre opera artistului Peter Jacobi găsiți mai multe informații pe pagina sa de internet
