n. 15 oct. 1914, Câmpulung Muscel – d. ?
soția colonelului Gheorghe Arsenescu, conducător al grupării de rezistenţă din Masivul Făgăraş, arestat abia în 1960, a fost condamnat la moarte şi executat la 29 mai 1962.
Maria a fost arestată în 1951 și a primit o condamnare administrativă de 24 luni pentru sprijinul acordat partizanilor, fiind eliberată în 1954. În februarie 1960 a fost arestată pentru a doua oară şi condamnată, în 1962, la 10 ani temniță grea pentru ”favorizarea actelor de teroare”. Încarcerată la Pitești, Arad, Miercurea Ciuc, Văcărești. A fost eliberată prin graţiere în aprilie 1964.
…În februarie (1962) a venit sentinţa. M-au ţinut tot timpul, la Piteşti, singură în celulă. Asta e pedeapsa cea mai grozavă: să stai singură! Vii de la anchetă, să nu ai cu cine să schimbi o vorbă! (…)
A venit condamnarea prin februarie, pe la jumătatea lui februarie. Deschide vizeta de acolo şi spune, îmi citeşte hotărârea: ”Sunteţi condamnată la 10 ani muncă silnică, 5 ani ridicarea de drepturi şi asta, – nu ştiu cum se cheamă – şi carceră grea.”
Şi zic : – „10 ani?” Şi am început să ţip. „ 10 ani să mă plimb prin celulă? 10 n-am să mai trăiesc eu” … Şi ţipam şi urlam acolo când am auzit de 10 ani. Zic: „ Într-adevăr, n-o să mai trăiesc în condiţiile astea 10 ani.” Eram convinsă! Dar un om e mai tare decât un câine.
Şi după aia zic : ” Vă rog un lucru! Spuneţi-mi, tatăl meu cât are?” „ Tatăl dumneavoastră are 15 ani.” „ Şi soţul meu?” „ Condamnat la moarte.” Mi-a spus toate sentinţele. Urlam , doamnă, acolo şi ţipam în celulă!
Zice: „ Aveţi drept de recurs.” ” Ce drept de recurs?” Nici nu se punea problema să mai facem recurs. Erau aranjate pedepsele.Ah, Doamne!
Fragment din interviul cu Maria Arsenescu Buduluca, realizator Ioana Boca, București, 5 aprilie 2000, AIOCIMS nr. 1087
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie
© CISAC
