(20 aprilie 1941, Sf. Gheorghe -15 mai 1970, Baraolt)
În 4 noiembrie 1956, după intervenția trupelor sovietice în Ungaria, Márton Moyses împreună cu alți 3 colegi, Benjamin Bíró, Árpád Csaba Józsa, János Kovács au decis să treacă fraudulos frontiera în Ungaria și să se alăture revoluționarilor maghiari. Cu câteva zile înainte, la o ședința cu profesorii și elevii din Baraolt Márton Moyses adresase autorităților prezente o întrebare: „De ce nu ne spuneți adevărul? De ce nu ne spuneți, că la Budapesta este revoluție?”.
Moyses și Kovács s-au rătăcit și au fost nevoiți să se întoarcă la Baraolt. Bíró și Józsa au reușit să ajungă în Ungaria. Însă în primăvara anului 1957, Securitatea, împreună cu serviciile secrete din Ungaria, i-au identificat, predându-i autorităților române, Tribunalul Militar din Oradea i-a condamnat pe Bíró la trei ani și jumătate, iar pe Józsa la trei ani de închisoare pentru trecerea frauduloasă a frontierei.
În 22 noiembrie 1960, Márton Moyses (care după ce a lucrat ca muncitor, la Uzinele Textile „Dózsa György”, din orașul Sf. Gheorghe, abia își începuse studiile la Facultatea de Filologie a Universității Babeș Bolyai din Cluj) este și el arestat. Într-un raport al Securității se menționa că ”în anul 1956 Moyses a scris poezii prin care elogia Revoluția Maghiară, a încercat, cu prietenii săi, să treacă în mod fraudulos frontiera dintre România și Ungaria, spre a se alătura „contrarevoluției”, scriind aproximativ 50 de versuri și-a continuat activitatea contrarevoluționară și antimarxistă, cu scopul de a instiga masele la izbucnirea unei noi revoluții”.
Tribunalul Militar Regional Cluj l-a condamnat în 1961 la 7 ani de închisoare pentru infracțiunea de uneltire contra orânduirii sociale, pedeapsă care va fi apoi comutată la 2 ani închisoare. Este eliberat la 21 noiembrie 1962, după 2 ani de detenție.
După eliberare nu și-a putut relua studiile universitare fiind nevoit să se angajeze la Cooperativa Agricolă de Producție din Aita Mare.
În 13 februarie 1970 Márton Moyses și-a dat foc în fața sediului Comitetului Județean al PCR din Brașov. Într-o scrisoare trimisă în aceeași zi unei rude, Ida (Kun) Léta, din Aita Mare scria: „S-a terminat. Nu mai vreau să trăiesc nicio clipă în țara în care oamenii Securității comit crime după crime, conducerea partidului fiind neputincioasă față de aceste abuzuri.
Márton Moyses a murit 3 luni mai târziu, în 15 mai 1970, pe un pat de spital din Baraolt.
Informații preluate din studiul Protestul suprem: autoimolarea. În memoria fostului student clujean Márton Moyses (1941–1970), victimă a dictaturii comuniste de Levente Benkő, publicat în ACTA MVSEI NAPOCENSIS, Historica, II 2017, Cluj Napoca, 2018. Studiul prezintă calvarul și sacrificiul suprem prin autoincendiere al fostului student clujean, Márton Moyses, originar din Aita Mare (județul Covasna), cel care în toamna anului 1956, împreună cu milioane de cetățeni ai României (români, maghiari, șvabi, sași etc.) urmăreau cu sufletul la gură evoluția evenimentelor Revoluției Maghiare, și cel care, licean fiind, împreună cu alți trei colegi, au încercat trecerea frauduloasă a frontierei dintre România și Ungaria, pentru a se alătură revoluționarilor maghiari. Studiul prezintă succint unele aspecte ale evoluției evenimentelor din Europa Centrală și de Est, de după Congresul al XX-lea al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică; filmul arestării și judecării, precum și calea de la eliberare până la autoimolare a lui Márton Moyses.
Îi mulțumim dlui Levente Benkő pentru că ne-a pus la dispoziție studiul său. Articolul este disponibil în secțiunea Breviar pentru un proces al comunismului. Studiul integral în format pdf va fi disponibil în cel mai scurt timp în biblioteca virtuală a Memorialului Sighet.
