Home » Français » Mémorial » Évenements » Memoria Brătienilor

Memoria Brătienilor

posted in: Évenements

Sâmbătă, 24 aprilie 2010, în sala de conferinţe a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighet, Societatea Academică ,,Gheorghe I. Brătianu”, filiala Sighet a organizat cea de-a treia ediţie a  manifestării intitulate ,,Memoria Brătienilor”.

În deschidere a fost citit mesajul doamnei Maria Brătianu şi au fost adresate cuvinte de salut din partea domnilor Ion Ardeleanu Pruncu (preşedintele fondator al filialei), Marius Voinaghi (preşedintele executiv al filialei), Mircea Puşcă (preşedintele Societăţii), Ovidiu Nemeş (viceprimarul municipiului Sighet) şi. A urmat un concurs de istorie adresat elevilor sigheteni, având ca tematică personalitatea istoricului Gheorghe I. Brătianu, Fundaţia – Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei oferind pentru premii volumul „Gheorghe I. Brătianu. Enigma morţii sale” de Maria G. Brătianu.
Partea a doua a manifestării a fost rezervată comunicărilor ştiinţifice (prof. univ. dr. Ovidiu Pecican,  Gheorghe I. Brătianu între opţiunea democrată şi acomodarea la dictatură; cercetător dr. Liviu Ţăranu, Gheorghe I. Brătianu în arhivele Securităţii) şi lansărilor de carte (Ioan Ciupea, Virgiliu Ţârău, Liberali clujeni. Destine în Marea Istorie; Ovidiu Pecican, Dicţionarul celor mai bune cărţi de istorie românească, respectiv primul număr al revistei ,,Caietele Brătianu”, publicaţie anuală a filialei sighetene a societăţii.

Manifestarea s-a încheiat cu depuneri de coroane şi un parastas la Troiţa Brătenilor din Cimitirul Săracilor de la Cearda.

 

Mesajul Doamnei Maria Brătianu

Dragi prieteni ai Brătienilor,

Am rugat pe doamna Ana Blandiana, ca preşedintă a Fundaţiei Academia Civică şi neobosită creatoare a Memorialului în care vă aflaţi, să vă transmită emoţia mea pentru gestul mişcător de a-l onora pe tatăl meu în această conferinţă. Într-o lume atât de marcată de divertisment, impostură şi oportunism, a te ocupa de un istoric, fie el şi de mărimea lui Gheorghe Brătianu, denotă o normalitate şi un romantism destul de rare.
Tatăl meu a rămas la Sighet „de veghe la fruntariile ţării”, iar clădirea Memorialului, ca şi cenotaful din Cimitirul Săracilor, îi sunt casele lui pentru vecie. Celula 73 ne arată unde a murit, iar vasta sală de la etajul I, „Gheorghe I. Brătianu: un istoric în istorie”, ne arată cum a trăit.
Micile mele completări, mari în fond prin încărcătura lor emoţională, sunt singurele care mai există dintr-o viaţă. Sunt obiecte care au ajuns în mâna mamei mele la 3 ani după moarte, cu menţiunea cinică „să fie înapoiate soţului după întoarcerea acasă”. Deşi nu aveau cum să-i mai fie înapoiate, el le-a reprimit aici, la Sighet, în noua lui casă – sperăm pentru totdeauna.
Vă rog, deci, să vă simţiţi invitaţii Lui, ai mei şi ai Anei Blandiana!

Succes!

Maria Gh. Brătianu

Paris, aprilie 2010