A fost gândit şi iniţiat încă din 1992 de către preşedinta de la acea dată a Alianţei Civice, Ana Blandiana, şi realizat în următorul deceniu împreună cu Romulus Rusan şi o prestigioasă echipă de istorici, arhitecţi, constructori şi designeri.
În ianuarie 1993, Ana Blandiana a predat proiectul Memorialului la Consiliul Europei. După ce două delegaţii de experţi au vizitat Sighetul, Consiliul Europei a întocmit, în 1995, un studiu-raport şi a luat Memorialul sub egida sa. În 1998 Consiliul Europei aşază Memorialul de la Sighet printre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Normandia.
Situat departe de Bucureşti, în extremitatea nordică a României, dar în centrul Europei de Est, Memorialul are ca scop reconstituirea şi păstrarea memoriei unor popoare, în particular a celui român, cărora timp de jumătate de secol li s-a indus în conştiinţă o istorie falsă.
LEGE nr.95 din 10 iunie 1997
privind declararea complexului “Memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei Sighet” ca ansamblu de interes naţional
Textul actului publicat în M.Of. nr. 121/12 iun. 1997
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. – Se declară ansamblu de interes naţional complexul format din închisoarea Sighet, cimitirul Cearda şi terenul aferent, sub denumirea de “Memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei Sighet”, situat în municipiul Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş.
Art. 2. – Ansamblul prevăzut la art. 1 se delimitează prin planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, conform anexelor nr. 1-4, care fac parte integrantă din prezenta lege.
Art. 3. – Terenul şi construcţiile cu dotările aferente închisorii Sighet şi cimitirului Cearda sunt atribuite Fundaţiei “Academia Civică”, în folosinţă gratuită, pe termen de 50 de ani.
Art. 4. – Punerea în valoare a ansamblului “Memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei Sighet” se face de către Fundaţia “Academia Civică”.
Art. 5. – Finanţarea activităţilor de punere în valoare, de cercetare, de studii şi de personal ale ansamblului
“Memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei Sighet” se asigură prin Ministerul Culturii, din alocaţiile nominalizate anual în bugetul de stat, precum şi din alte fonduri legal constituite, sub coordonarea Fundaţiei “Academia Civică”.
Sighetul este o „deschisoare” prin care istoria unei jumătăţi de Europa se eliberează şi îşi face loc spre libertatea adevărului.
Jardar Seim (1995)
Graţie numeroaselor traduceri ale „Cărţii negre a comunismului”, călătoresc mult în Europa de Est. Nu am descoperit în vreo altă ţară ex-comunistă iniţiative de amploarea celei de la Sighet. Există, evident, iniţiative înrudite, dar care, pentru moment, sunt departe de a atinge calitatea a ceea ce s-a făcut la Sighet. Cu dimensiunea lui istorică şi ştiinţifică (…) Memorialul de la Sighet ar trebui luat ca model.
Stéphane Courtois (1999)
Apreciez proiectul unicat şi deosebit de util, „Memorialul Sighet”, personal pe doamna Ana Blandiana, sufletul acestui proiect, pe care am avut plăcerea să o întâlnesc cu ocazia vizitei la Bucureşti.
Václav Havel (2001)
La Sighet – unde se ţine Şcoala de Vară – ne întâlnim cu Stéphane Courtois, Doina Cornea şi mulţi prieteni şi figuri cunoscute. S-a extins mult Memorialul faţă de ultima dată când am fost, în acelaşi timp cu reputaţia lui internaţională. (…) Memorialul este un centru de lucrări istorice bine organizat.
Sanda Stolojan (2001)
Ceea ce este unic la Sighet este Şcoala de Vară. Desigur, se încearcă acest lucru şi în alte părţi…Dar, din acest punct de vedere, Memorialul este unic.
Vladimir Bukovski (2002)
Am spus-o la rându-mi încă de multe ori şi o repet: reuşita lor – Memorial cu tot ce include acesta – este una extraordinară în contextul ne-trebniciei noastre instituţionale, al sabotării (fie deliberată, fie instinctivă) oficiale, al refuzului, cvasi-general pe plan intern şi internaţional, de comparare, echivalare, îngemănare a ororilor comunismului cu cele fasciste şi naziste ş.a.m.d.
Dan C. Mihăilescu (2006)
Sunt aici în principal pentru a învăţa, şi am învăţat mult, o să trebuiască să mă documentez serios după această experienţă, pe care o să o iau cu mine la Washington. Plec de aici cu idei extraordinare, cum ar fi cea enunţată de Ana Blandiana, referitoare la memorie ca formă de justiţie, sau cea a domnului Rusan, despre istoria recentă încă sensibilă, ca o carne vie.
Christian F. Östermann (2006)
Memorialul Sighet este un memorial mondial, un monument dedicat luptei contra comunismului. Este un monument unic care elogiază lupta împotriva puterii, împotriva uitării, lupta victimelor împotriva opresorilor. Nu există nimic în lume care să îi semene.
Thomas S. Blanton (2007)