(1933-1962)
Născut în 15 august 1933 la Bucureşti
Student la I.A.T.C., a fost arestat în mai 1956 pentru că în timpul Festivalului Mondial al Tineretului, care a avut loc în august 1953 la Bucureşti, răspândise manifeste anticomuniste. A fost condamnat la 6 ani închisoare corecţională
Sentinţă a echivalat cu „o condamnare la moarte”, deoarece, înaintea eliberării, securitatea a făcut „presiuni asupra lui – cum făcea de altfel asupra multora din cei ce urmau să fie eliberaţi, şi în principal asupra celor socotiţi „recalcitranţi” – să devină informator”.
S-a sinucis prin strangulare la 11 ianuarie 1962, pe când se afla în închisoarea Aiud, nedorind să ducă o existenţă atinsă de compromis şi delaţiune.
Miron Chiraleu rămâne o veritabilă „figură a demnităţii şi curajului” pentru care comunismul şi modul de viaţă promovat de acest sistem reprezentau „răul absolut” (un portret emoţionat al tânărului Miron Chiraleu în Matei Călinescu, Ion Vianu, Amintiri în dialog).
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.
