După câteva luni de grevă regală și după manifestația din 8 noiembrie 1945, prin care tineretul bucureștean își omagia monarhul cu ocazia 
zilei onomastice, protestând totodată vehement împotriva guvernului Petru Groza, misiunea de documentare a ziaristului american Mark Ethridge (între 19 și 29 noiembrie) era un prim semn că Puterile Aliate erau încă preocupate de situația din România. Dacă la Yalta, Potsdam și Londra domnise echivocul, românii sperau că Ethridge va trimite la Departamentul de Stat o analiză și o concluzie în sfârșit lămuritoare. Cine putea să facă mai bine acest lucru decât un apropiat al noului președinte Truman?
După o săptămână petrecută – cu un scop similar – în Bulgaria, Ethridge urma să verifice dacă înțelegerile anterioare au fost respectate și de către URSS. Concluzia a fost negativă.
Misiunea ziaristului Ethridge, trimis de Departamentul de stat în Bulgaria și România, avea mai mult un rol de verificare de către un amator a rapoartelor sumbre, și uneori disperate, ale profesioniștilor.
Convorbirile avute de Mark Ethridge cu personalitățile politice din cele două țări l-au convins că se află în fața unei situații ireconciliabile. Membrii guvernului român îi vorbeau de aproape unanima lor audiență în masele populare (cifrele pretinșilor aderenți acoperind aproape întreaga populație a țării!). La acest capitol, impresia cea mai detestabilă o vor lăsa interlocutorului american tocmai intelectualii din guvern (Groza, Tătărescu, Ralea, Constantinescu-Iași, Rădăceanu), întrecându-se în minciuni sofisticate și în același timp grosiere, pe măsura trecutului lor oportunist. În schimb, generalul Susaikov, șeful adjunct al Comisiei de Control, și comuniștii mărturisiți din guvern îi vor fi dat măsura propagandei sovietice, care nu se încurcă în dileme semantice. Și, pe de altă parte, șefii partidelor de opoziție (Maniu, Dinu și Constantin Bebe Brătianu, C. Titel Petrescu, Fluieraș și Jumanca), precum și intelectualii, economiștii și oamenii de afaceri cu care s-a întâlnit i-au făcut tabloul exact al tragediei în care România se scufunda.
Raportul lui Ethridge, înaintat Departamentului de Stat cu puțin înaintea Conferinței de la Moscova, avea o variantă extinsă și una prescurtată. Aceasta, redactată în două limbi – engleză și rusă – fusese pregătită de Ethridge în mod special, pentru a i se face o largă publicitate și, probabil, pentru a servi ca bază de discuție cu interlocutorii sovietici. Telegrama secretarului de stat Byrnes, care încheie dosarul de documente cuprins în carte, cere însă cu insistență ca raportul să rămână deocamdată secret. Era un preludiu la cele ce aveau să se întâmple la Moscova.
Raportul intergral al lui Mark Ethridge a fost publicat în Ulrich Burger Misiunea Ethridge în România, Fundația Academia Civică, București, 2000
