(17 martie 1923, Zegujani, Craiova – 20 iulie 1953, penitenciarul Craiova, executat)
fost ofițer de aviație și parașutist în timpul războiului, a luat calea codrului în februarie-martie 1949, după ce a răspuns virulent șicanelor la care organele comuniste locale începuseră să-i supună familia.
S-a alăturat organizației Mișcarea Română de Rezistență, inițiată de învățătorul Dumitru Totir, muncitorul Dumitru Năsărâmbă și avocatul Gheorghe Florescu
Arestat în august 1952, Nicolae Trocan – alături de Dumitru Totir, Dumitru Năsărâmbă – a fost condamnat la moarte de Tribunalul Militar București (în deplasare la Craiova) și a fost executat la 20 iulie 1953, la Penitenciarul din Craiova.
***
Organizația Mișcarea Română de Rezistență a fost înființată de învățătorul Dumitru Totir, muncitorul Dumitru Năsărâmbă și avocatul Gheorghe Florescu, înlocuit, ulterior, la conducerea organizației de avocatul Mircea Dumitrescu. A acționat în perioada 1949 și 1952 în zona actualului județ Mehedinți, pornind de la premisa că liderii occidentali vor interveni în sprijinul statelor din Centrul și Estul Europei.
Liderii au inițiat un sistem de strângere de cotizații, necesare pentru deplasări în țară, prin care să organizeze nuclee de sprijin în alte zone: București, Galați, Timișoara.
L-au recrutat pe „banditul răzleț” Nicolae Trocan, „rămășiță” a unui grup armat de partizani, cu misiunea de a-i antrena pe o parte din membrii MRR pentru o eventuală intervenție militară a puterilor occidentale. În același scop, au procurat armament, muniție și explozibil.
Și-au propus contactarea ambasadelor occidentale de la Belgrad, cărora să le ceară, pe lângă sprijin financiar, instrucțiuni privind desfășurarea activității anticomuniste. Prin pilotul de cataracte Nicolae Chiriță, liderii MRR au stabilit, în toamna lui 1951, primele contacte în Iugoslavia, unde au trimis două scrisori cu destinația Ambasadei Franceze de la Belgrad și de unde au primit un cifru pentru un aparat de emisie-recepție.
Alte acțiuni au vizat redactarea de manifeste anticomuniste, dar și strângerea de ajutoare materiale și de cotizații pentru familiile foștilor social-democrați arestați, precum Constantin Titel Petrescu și Adrian Dimitriu.
Sfârșitul organizației s-a produs în vara anului 1952, când au început arestări masive în rândul membrilor grupării și al celor care i-au sprijinit.
Din Andreea Cârstea, Studiu introductiv în „Organizații subversive și contrarevoluționare”. Mișcarea Română de Rezistență din Mehedinți (1949-1952), editor și studiu introductiv Andreea Cârstea, Fundația Academia Civică, 2018
