Notă asupra convorbirii dlui Mark Ethridge cu dl Șerban Voinea, membru al Biroului Politic al Partidului Socialist
București, 24 noiembrie 1945
Dl Ethridge l-a rugat pe dl Voinea să explice părerea socialiștilor despre actualul guvern și propria sa atitudine.
Dl Voinea a spus că socialiștii au avut o înțelegere cu comuniștii începând cu lovitura de stat, care s-a bazat pe considerente pur practice, în ciuda faptului că ei au luptat continuu înainte de acel moment. Ambele partide și-au dat seama că era cel mai bine pentru ele să se unească în loc să se lupte permanent, ceea ce a fost unul din factorii care au permis fascismului să câștige putere. Această decizie de a colabora nu a fost ușoară. La nivelele superioare a fost mult mai ușor, dar între organizațiile locale au existat conflicte. Acum lucrurile s-au îmbunătățit. Cauza este că socialiștii cresc rapid și primesc mai mult sprijin din țară, în timp ce comuniștii acordă anumite concesii în baza aceste creșteri.
Dl Ethridge: Considerați comuniștii rezonabili în colaborarea cu Dvs?
Dl Voinea: Nu. Ei descoperă trei luni mai târziu că greșesc atunci când nu urmează propunerile socialiștilor.
Dl Voinea a discutat apoi despre atitudinea partidului său față de actualul guvern. El a spus că, atunci când generalul Rădescu a ținut renumitul său discurs din 11 februarie, partidul a decis că el avea tendințe reacționare și că era necesar să se formeze un nou guvern. Ei au început să se agite pentru aceasta împreună cu comuniștii. Totuși, când a sosit la București dl Vîsinski, situația s-a schimbat brusc. El ținea sub control toată forța militară și politică din București, și s-au dat arme muncitorilor, care erau tot sub controlul său. Clădirile publice nu erau apărate ca să reziste împotriva demonstrațiilor publice. Acest lucru a pus socialiștii într-o situație foarte dificilă. Aceștia au fost confruntați cu perspectiva unui „fapt împlinit”, prin care comuniștii puteau prelua guvernul prin forță, iar socialiștii să înghită dominația comunistă și să intre în noul guvern propus. Un alt factor a fost poziția Regelui, care ar fi trebuit să abdice în cazul unui regim comunist. Astfel, socialiștii au considerat că era necesar să se facă concesii pentru a câștiga timp și Comitetul Executiv a aprobat acest lucru.
Totuși, începând cu 6 martie majoritatea partidului critică regimul, dar s-a convenit asupra poziției oficiale a partidului, și anume că nu se poate desemna un nou guvern fără deplină aprobare a sovieticilor, dar că un astfel de guvern ar trebui să obțină recunoașterea Statelor Unite a Marii Britanii. Dar nu există unitate în partid în ceea ce privește o soluție clară.
Dl Ethridge: Încearcă comuniștii să-i scindeze pe socialiști așa cum fac sau au făcut în alte țări?
Dl Voinea: Da. Au încercat înainte și încearcă și acum, deoarece doresc să creeze o schismă în cursul actualei crize, pentru a slăbi partidul. Ei încearcă aceeași tactică și cu alte partide. Apoi, dl Voinea și-a expus punctul de vedere asupra situației, spunând că criza actuală a început în august cu declarațiile anglo-americane și că toată lumea așteaptă o soluție de la Conferința Miniștrilor de Externe, de la Londra, care a fost însă lipsită de succes. În prezent sunt două probleme: 1) chestiunea constituțională și 2) tratatul de pace și recunoaștere. Criza a izbucnit când Groza a refuzat să demisioneze, și a fost accelerată când, la 23 august, autoritățile sovietice l-au sprijinit, informându-l pe Rege că nu trebuie să fie schimbări. De atunci Regele nu mai are nimic de a face cu actualul guvern.
Dl Voinea a spus că Regele are perfectă dreptate în poziția sa privind constituția. Părerea sa, totuși este că guvernul ar trebui să demisioneze și să fie desemnat din nou cu regim interimar. Acest regim ar dura până când Marile Puteri s-ar putea decide asupra unui guvern cu care să fie de acord. Dl Voinea a afirmat, ca răspuns la întrebarea dlui Black, că Regele putea din nou să ceară demisia guvernului Groza, dacă dorea.
Două soluții pe care le considera imposibile erau: 1) refacerea guvernului pe o bază de patru partide, așa cum fusese înainte de actualul regim și 2) actualul guvern să rămână, dar cu câteva schimbări de cabinet. El credea că singura soluție acceptabilă ar fi un guvern care să cuprindă, în număr egal, comuniști, socialiști și o combinație de Național-Țărăniști și Național-Liberali conduși de Mihalache și Dinu Brătianu sau alți lideri. El a admis că nu era o soluție ideală dar pretindea că un astfel de regim ar fi capabil să facă alegeri naționale.
În privința alegerilor el nu putea spune care ar fi rezultatul, pentru că nu s-a ținut din 1937, iar alegeri libere din 1928. Totuși dacă s-ar forma guvernul propus din trei grupări, credea că ar fi de datoria lui să-și asigure recunoașterea celor Trei Puteri, să încheie tratatul de pace și, apoi, să pregătească alegerile, care ar crea un guvern cu adevărat reprezentativ.
Dl Ethridge: Ați dori să schimbați ordinea alegerilor și să le plasați înainte de tratatul de pace?
Dl Voinea a răspuns nu, deoarece credea că era mai ușor pentru Marile Puteri să fie de acord asupra păcii decât a alegerilor, acestea fiind imposibile cu trupele rusești în țară.
Dl Back: Care ar fi situația Fronturilor Plugarilor și a Uniunii Patrioților?
Fără îndoială că aceștia sunt adjuncți ai comuniștilor și, dacă sunt incluși într-un guvern de trei grupări, trebuie să li se aloce posturi în acea treime atribuită comuniștilor. Dl Voinea vede democrația ca fiind problema principală în România și crede că în actualele condiții ar fi imposibil să se atingă acest țel prin Național Țărăniști și Național Liberali, adăugând că comuniștii nu au fost niciodată în favoarea democrației, iar acum o servesc numai prin vorbe. El crede că partidul său este singurul din țară cu adevărat democrat.
Dl Ethridge: Care este forța liberalilor lui Brătianu?
Liberalii lui Brătianu au avut mare putere în țară, în special prin forța financiară, dar acum forța lor nu este foarte mare și în politică sunt conduși de politicile Partidului Țărănesc. Experiența unor persoane din fostul guvern Sănătescu arată că se poate lucra mai ușor cu liberalii decât cu național-țărăniștii.
Dl Ethridge: Care este acum forța național-țărăniștilor lui Maniu?
Este imposibil de spus. Regele a luat locul Maniu ca simbol al rezistenței împotriva tiraniei și a rușilor. Partidul Țărănesc este creația lui Maniu și dacă el moare partidul fie se va deteriora, fie se va schimba pe coordonate radical agrare. Dintre succesorii lui Maniu, Mihalache este probabil cel mai bun, deși sun tineri în partid, printre care dl Vișoianu, care sunt excepțional de buni.
Dl Ethridge: Ar putea lucra dl Vișoianu cu comuniștii?
Înainte de război Vișoianu și Ralea au fost afliați la național țărăniști și erau cei mai apropiați de comuniști. Totuși, la 6 martie dl Vișoianu nu a putut colabora cu ei, dar interlocutorul credea că, de îndată ce va fi libertate de acțiune politică în țară, Vișoianu va putea să o facă. Vișoianu urmează tradiția lui Titulescu în problemele externe, iar politica internă este mult mai avansat în idei.
Dl Ethridge: Este acest guvern reprezentativ în general?
Nu, totuși are o bază printre muncitori și țărani, din partea cărora primește un ajutor crescând prin socialiști. În mod sigur a fost dominat de comuniști la început, dar în ultimul timp sunt alții care fac mai multe concesii, precum socialiștii și Tătărescu. Marea dificultate a guvernului este lipsa de democrație.
Dl Ethridge: Ce înțelegeți prin aceasta?
Nu există respect pentru libertățile individuale și a presei, nici pentru calitățile esențiale pe care un guvern democrat trebuie să le aibă. Programul este teoretic democratic dar metoda nu este democratică.
Dl Ethridge: Există terorism în actualul guvern? Sunt anumite povești în acest sens.
Da, dar este o metodă tipic românească, comună tuturor guvernelor, cu excepția unuia. Printre conducătorii socialiști abia dacă este unul care să nu fi fost în închisoare, și conducătorii comuniști, ca Gheorghiu-Dej, arestat după greva de la Grivița, și-au făcut educația în închisoare. Singura excepție este guvernul liber ales din 1928 al lui Maniu.
Dl Ethridge: Unii lideri sindicali mi-au spus că Maniu i-a arestat.
Nu, acest lucru nu s-a întâmplat datorită lui Maniu, care a avut primul guvern national-țărănesc, ci în timpul celui de-al doilea guvern țărănesc, cu dl Vaida ca prim-ministru. Dl Maniu nu este răspunzător.
din Ulrich Burger, Misiunea Ethridge în România, prefață de Dennis Deletant, postfață de Romulus Rusan, traducerea textelor din limba engleză Florica Mateiaș și Raluca Schiau, Fundația Academia Civică, 2000
