Cea mai tulburătoare întrebare – pe care o naște incredibila inițiativă a Asociației cadrelor militare în rezervă și în retragere din Serviciul Român de Informaţii (ACMRR-SRI), de a omagia eroismul securiștilor în cimitirul din Pitești – este în ce măsură am mai fi asistat cu stupoare la această întâmplare dacă pe parcursul ultimilor 30 de ani procesul comunismului ar fi avut loc.
Nu doar înălțarea unei cruci spre glorificarea unor crime ale unor atei dă greutate simbolică acestei întâmplări, ci faptul că ea s-a făcut cu binecuvântarea unui înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe, cea care a plătit cu mai mult de 2000 de victime ”eroismul” omagiaților de azi. Importanța simbolică a întâmplării rezidă în lipsa de mirare și de revoltă a societății românești în fața ei.
În primul deceniu de după 1989 lupta societății civile pentru organizarea procesului comunismului s-a terminat printr-o înfrângere patetică, pe care, paradoxal, evoluția pe orbitele europene ne-a făcut s-o uităm și să-i neglijăm consecințele. O întâmplare ca cea de la Pitești ne pune în față oglinda unei rușinoase și revoltătoare realități: responsabilii represiunii comuniste se îngrijesc de imaginea lor istorică, societatea românească, nu.
Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței
