Ca un exemplu pentru amploarea fenomenului, documentele oficiale menționează pentru vara anului 1949 diferite manifestări de revoltă ale țăranilor în 54 de comune bihorene din plasele Beiuș, Beliu, Plasa Centrală, Marghita, Săcuieni, Sălard, Salonta, Tileagd și Tinca. Practic, din cele 12 plase ale județului Bihor, numai trei nu au fost afectate de nemulțumirea populară.
Apogeul răscoalelor a fost atins în ultimele zile ale lunii iulie 1949 în câteva localități bihorene, între care Girișul Negru, Batăr, Talpoș, Tăut (29 iulie), Cociuba Mare, Belfir (30 iulie), Ucuriș și Susag (31 iulie). În ultima zi a lui iulie revolta s-a extins și dincolo de granița județului Bihor cu Aradul, în special în localitățile Berechiu, Șomoșcheș, Șepreuș și Apateu.
Rapoartele trimise către CC al PMR menționează un număr de cca 20-23.000 de țărani participanți la revoltele din județele Arad și Bihor.
Represaliile întreprinse în primele zile ale lui august de Comandamentul Unic constituit special pentru reprimarea urgentă și în forță a revoltelor au fost extrem de dure și s-au soldat cu execuția a zeci de țărani, reținerea și anchetarea a sute de țărani și deportarea altor sute (în special familiile celor executați și arestați).
În cadrul represaliilor, în Ucuriș au fost uciși cinci țărani: Ioan Mateoc, tatăl, Ioan Mateoc, fiul, Flore Mateoc, Alexandru Mateoc și Ioan Bodean.
Despre execuția lui Ioan Bodean, țăran de 23 de ani, Ioan Pater și Floare Măduță își amintesc următoarele.
Ioan Pater: Bodean Ioan când a fost scos, dă la postu’ dă miliție, și dus pentru a-l executa, atâta l-au bătut până la locu’ execuției, de nu s-o mai putut ridica, numa’ în coate și în jenunchi… Și i-o rupt fluierili dă la picioari și dă la mâini. I-o spart, i-o aruncat dantura, cu patul armei și l-o împușcat cătră pământu’.
Floare Măduță: Nu se putea ridica!
I.P.: Nu l-o putut din picioare, așa că de pământ l-o împușcat! Nu s-o mai putut ridica în picioare! Și vecinului d-acolea i-o sărit creierii. Vecinului d-acolea i-o luat și cu lopata creierii. I-o pus într-un pod, acolea, creierii.
F.M.: L-o băgat acolea, în pământ!
I.P.: În pământ! Ca pe un câine l-o măcelărit înainte de a-l împușca!
Daniel Popa: Dar el ce vârstă avea?
I.P.: Douăzeci și vreo trei dă ani o avut. Douăștrei dă ani, o fost necăsătorit.
D.P.: Și pe el de ce l-a împușcat? Care a fost cauza? Ce puteau să aibă comuniștii cu el?
I.P.: O luat parte, da, și el aicea la cântece. L-o luat în ochi foștii comuniști, l-or luat. Or cântat cu ei împreună și l-o dat pă el. A avut ură personală comuniștii pă el, că a fost împotriva lor, o strigat. Și din ura aceea, l-o dat la moarte.
Fragment din interviul nr. 453 cu Ioan Pater și Floare Măduță din AIOCISAC, realizat de Daniel Popa la 29 iulie 1996
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie
Proiect Recviem pentru țăranul român
© CISAC
