Ioan Stoe, fiul lui Victor şi al Mariei Lupşa
n. 22 noiembrie 1943, Sita Buzăului
Tata era urmărit că înfiinţase organizaţia Vlad Ţepeş II. Şi el n-a mai stat până la naţionalizare acasă, a plecat în munţi mai repede, înainte de a se face naţionalizarea.
Avea familie?
Da, păi avea familie, doi copii. Eu aveam patru ani şi sora avea şapte luni. Şi tata a plecat în munţi, s-a făcut naţionalizarea fără el.
Şi tatăl dumneavoastră când a plecat în munţi cum s-a descurcat mama? Ce s-a întâmplat?
El a început să plece cam pe la 1 iulie ’48. Pleca, dar mai venea acasă, ca să-şi organizeze unde pleacă, cum face… Şi pe 15 octombrie ’48 a plecat definitiv. De atunci nu şi-a mai făcut apariţia…
Şi a rămas mama cu doi copii…
A rămas mama cu doi copii.
(Tata) în ianuarie ’49 s-a dus în Vrancea şi a recrutat oameni în organizaţia Vlad Ţepeş II. Organizaţia deja era înfiinţată. Şi a recrutat oameni foarte mulţi.
Tatăl dumneavoastră era căutat de Securitate acasă?
Era căutat tot timpul. S-a înfiinţat şi post de Miliţie special în sat, a treia casă de noi. Şi venea şi îl căuta şi acasă. Eu am avut şi pistolul-mitralieră PPS băgat în gură, ăla cu 72 de cartuşe, cu tambur (…) în ’50 sau în ’51. Au venit acasă în control, au controlat peste tot: şi în pod, şi în beci, şi în şopron. Şi m-au sculat din pat. Eram copil, dormeam. Şi mi-au deschis gura, mi-au băgat pistolul în gură şi au spus: Spune unde-i taică-tău că tu ştii. Dacă nu spui, îţi zbor creierii. A fost groaznic. Şi am fost urmăriţi tot timpul.
Mama dumneavoastră a fost arestată?
În ’50 a arestat-o pe mama, în august, înainte de a începe eu clasa I, de a intra în şcoală. Şi noi am rămas cu bunica din partea mamei, că fraţii mamei au fost arestaţi toţi.
Cum îi chema?
Neagoe Virgil, Neagoe Silvestru, Neagoe Gheorghe… (…) Fraţii lu’ tata iar au fost arestaţi toţi: Lupşa Nicolae şi Lupşa Gheorghe, cumnata, soţia lui Lupşa Nicolae a fost arestată, bunica din partea lui tata, tot Lupşa Maria, a fost arestată, a fost condamnată bunica la un an (…) pentru că n-a vrut să spună unde e tata. (…) Şi mama la fel, acelaşi lucru. (…) Bine, mama a fost şi în organizaţie. Ea s-a mai întâlnit cu el, când venea în sat ţinea legătura. Să zici că a avut puţină complicitate, dar era soţul ei, nu?
Aţi fost de faţă la arestare?
Nu, a arestat-o… a mers la o maşină de lână să toarcă nişte lână. Şi a venit şi a căutat-o acasă şi n-a găsit-o, şi i-a spus că uite-i dusă la maşină să toarcă nişte lână. Şi la vreo 15 km de unde stăteam noi era maşina de lână şi nu erau mijloace de transport atunci. Nu, pe jos se mergea cu sacul de lână în spate. Şi cam pe la jumatea drumului când se întorcea acasă a ajuns-o maşina Securităţii şi au luat-o cu lână cu tot. (…) Şi au dus-o la Braşov, la Securitate. Şi a anchetat-o acolo. În ’51 de-abia au judecat-o. A stat câteva luni până a judecat-o. Şi i-a dat patru ani şi trei ani de interdicţie. (…) În ’54, în august a ieşit din închisoare.
Pe la ce închisori a fost?
După ce a terminat ancheta la Braşov şi a judecat-o, a fost la Mislea … De acolo i-a şi dat drumul acasă.
Şi ce s-a întâmplat cu dumneavoastră, cu copiii de acasă?
După vreo câteva luni bunica a murit. N-a mai avut cine să ne crească. A murit de supărare, arestându-i toţi copiii. Şi pe mine m-au trimis la Zagon, că venise bunica din partea lui tata din puşcărie, că ei i-a dat numai un an. Şi m-a trimis, dar nu mă putea ţine la ea că tot timpul erau controale, îl căutau pe tata. În fiecare noapte aproape îl căutau şi i-a fost frică. Şi m-a dat să mă crească o vecină, care avea situaţie. Ea n-avea pensie, n-avea nimic… n-avea condiţii practic să mă crească. Şi m-a dat, mă lua câte un vecin… şi am stat acolo până în ’54, la Zagon strămutat.
În ’54 a venit mama de la închisoare, am venit şi eu acasă de acolo. Nu m-a recunoscut nici ea, nici eu n-am recunoscut-o. La ea era o vecină venită să o vadă, cum a venit din puşcărie. Eu am venit şi m-am oprit în prag şi n-am putut să scot un cuvânt. Şi s-a tot uitat, se uita la mine şi ea… Eu le ascultam ce vorbesc. Mi-am dat seama că e mama, dar n-o recunoşteam. Şi la urmă ea zice: Mă băiete, dar de ce te-a trimis mă-ta aici? Dar femeia care era acolo se uita şi la mine (plânge): Tu, Marioaro, ăsta e băiatul tău… Şi atunci mi-am dat drumul la plâns. Pe urmă a fost, după câteva luni, că trebuia să se prezinte săptămânal la postul de Miliţie, că avea trei ani de interdicţie…
Şi v-aţi reunit şi cu sora dumneavoastră? Ce s-a întâmplat?
Nu, sora a rămas la Piatra Neamţ. Mama n-avea cu ce ne ţine. A venit din puşcărie. Nouă ne-a confiscat tot, şi ultimul petic de hârtie, când s-au făcut anchetele de-l căutau pe tata. Şi pe ea au trimis-o la Piatra Neamţ. Mama avea o soră căsătorită acolo şi fiind foarte mică – avea în ’50, când au arestat-o pe mama, vreo doi ani, cam doi ani, doi ani jumătate –, n-avea cine s-o crească. Şi pe ea au trimis-o la Piatra Neamţ. Şi a stat la Piatra Neamţ până la 18 ani…. După ce au obligat-o să divorţeze, mama s-a recăsătorit.
Când au obligat-o pe mama să divorţeze?
După ce a venit din detenţie. I-au spus că dacă nu divorţează în trei ani de zile, o arestează iar. Şi a divorţat şi s-a recăsătorit. Soţul pe care l-a luat nu prea a vrut-o cu copii. Ea n-avea nici drept de muncă în aia trei ani… şi pe mine m-a strămutat la Întorsura Buzăului, la o familie care erau morari, care erau mai bogaţi, mai înstăriţi. (…) Şi ăia m-au ţinut acolo până… şi la şcoală, şi după şcoală, până am împlinit 18 ani. Pe urmă am plecat şi eu, la 20 de ani m-am căsătorit. (…)
Şi ce s-a întâmplat cu tatăl dumneavoastră?
Tata în ’55, după ce s-a dat decretul ăla mincinos, de 23 august ’55, că toţi fugarii din munţi care se predau, îi iartă şi nu le mai face nimic. În ’55 el a tot stat, că ţinea legături, s-au predat unu, doi, trei, zece, cincizeci, ştiu eu câţi, care erau în organizaţia lui, Vlad Ţepeş, că organizaţia Vlad Ţepeş a avut câteva mii de oameni… Şi dacă a văzut că nu arestează pe nimeni, s-a dus şi s-a predat şi el. Şi după ce s-a predat el, a început să-i aresteze şi pe cei care se predaseră înainte şi nu le-a făcut nimic. Atunci a fost arestată şi mama a doua oară. Deşi era divorţată şi recăsătorită, au arestat-o din nou pentru o lună de zile şi au dus-o în anchetă la Bucureşti şi i-au pus faţă în faţă, i-au confruntat. (…)
Tata în ’52 a plecat de acolo din zonă şi (…) în câteva luni a ajuns de la Zăbrătău şi din Vrancea a ajuns pe la Câmpulung Muscel, trecând prin mai multe localităţi şi stând în mai multe locuri, aşa. Şi l-a ţinut un cioban la Rucăr-Bran, pe Valea Tămaşului, patru ani ascuns sub podeaua grajdului unde ţinea nişte viţei pentru îngrăşare, nişte tăuraşi. Şi de acolo s-a predat. A mers, i-a spus lu’ ciobanu’: Uite, eu nu mai pot. Merg şi mă predau, că poate nu-mi face nimic. S-a dus la o biserică, a trecut din Valea Tămaşului, după Valea Dâmboviţei, a trecut peste un munte şi s-a dus în Valea Dâmbovicioarei, la o biserică, s-a dus, s-a spovedit, s-a împărtăşit şi pe urmă i-a zis preotului să anunţe Miliţia să vină să-l aresteze.
Şi de acolo l-au arestat. (…) pe 28 noiembrie ’55 s-a predat. Şi l-a ţinut la Bucureşti, la Ministerul de Interne, până în noiembrie ’56, un an de zile, după care l-au trimis la Penitenciarul Iaşi, au vrut să-l rejudece, i-au zis să facă cerere să se rejudece procesul şi tata n-a vrut. (…) El a fost judecat în contumacie la Galaţi în ’50. (…) I-a propus lu’ tata să facă cerere de recurs că-i reduce sau îi graţiază pedeapsa, dar să colaboreze cu Securitatea. Şi tata a refuzat. (plânge) (…) Condamnarea era la moarte şi confiscarea totală a averii. (…)
Şi ce s-a întâmplat cu el?
Păi n-am aflat decât acum, după Revoluţie. (…) Nici n-am ştiut dacă trăieşte sau nu sau dacă mai e în ţară sau nu mai e în ţară.
Fragment din interviul cu Ioan STOE realizat de Andrea Dobeş la Sighet în mai 2014 (Arhiva de Istorie orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 3457)
