un articol de Mirela Roznoveanu
Editor Romulus Rusan
Scoala Memoriei, 2005. Prelegeri si discutii de la a VIII-a editie a scolii de Vara de la Sighet (iulie 2005)
Editura Fundatiei Academia Civica, 2005, 526 p.
Marturii, teze de doctorat, statistici, incercari de istorii isi propun sa releve intr-un ritm accelerat dimensiunea genocidara a comunismului romanesc. Numai ca studiile, asa cum rezulta si din citeva aparitii editoriale recente, sint incomplete sau declarat partiale. Cauza este atit lipsa de acces la arhivele comuniste „in totalitatea lor“ (consemnata ca atare chiar de Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, 2006, din documentul publicat pe site-ul Presedintiei Romaniei), cit si apartenenta autorilor, nu de putine ori, la diverse grupuri disidente ce vor sa-si declare suprematia sau intiietatea in lupta anticomunista. Mai intervine apoi si un al treilea factor, care este teama (uneori exprimata ca atare in text) de o posibila agresiune, a celor incriminati, impotriva autorului.
Scoala Memoriei, 2005 reuneste 20 de prelegeri urmate de discutii avindu-l ca moderator pe Stéphane Courtois. Conferintele, inegale ca valoare, acopera o mare varietate de teme, care merg de la radacinile crestine ale Europei, literatura sub comunism, tinerii in regimul comunist, la impactul comunismului asupra medicinei si arhitecturii romanesti etc. Daca masa rotunda pe tema vietii literare in comunism mi se pare cea mai neconvingatoare (manualele scolare ar trebui sa contina capitole pe aceasta tema!), expunerea lui Constantin Ticu Dumitrescu, urmata de discutii la obiect, este remarcabila. Avem in fata o adevarata istorie a arhivelor Securitatii si a Securitatii de dupa 1989, a bataliei pentru recuperarea arhivelor comunismului, a urmaririi calailor notorii, a cauzelor esecului legii lustratiei si a tot ceea ce a urmat, culminind cu crearea CNSAS si depozitele de arhiva ale acestei institutii. Constantin Ticu Dumitrescu sustine, cu dovezi, ca Securitatea a organizat si a trecut toate arhivele sale in format electronic (proces inceput inca din timpul lui Ceausescu), dupa care le-a distrus partial, le-a modificat, livrind de-a valma catre CNSAS dosare care au nevoie de un alt deceniu pentru clasificare si studiu.
Pentru a avea un adevarat impact, interventia lui Constantin Ticu Dumitrescu merita publicata ca o carte separata si nu ingropata intr-o culegere colectiva; tradusa in limbile de circulatie, ar fi o sursa de referinta a istoricilor comunismului. Ceea ce mi se pare inadecvat in Scoala Memoriei, 2005. Prelegeri si discutii, vazuta in totalitate, este ca, cu mici exceptii, analiza comunismului pare a nu a avea o relatie directa cu prezentul. Comunismul, structurile lui, oamenii lui sint in mare masura pusi intre paranteze. Dimensiunea politica este aburita de tonul doctoral al expunerilor. in marea lor majoritate, textele beneficiaza de un aer supratemporal, care pare sa ignore ca, in coplesitoare majoritate, acele personaje ale trecutului si fortele pe care le reprezinta inca fac parte din prezent, iar unele interventii ale „studentilor“ sint de-a dreptul melodramatico-sentimentale.
in Romania de la Comunism la Mineriade, Mihai Dorin isi propune sa se ocupe de comunismul care si-a prelungit existenta in Romania „prin intermediul unui grup care si-a proclamat, la citeva zile dupa declansarea evenimentelor din Bucuresti din 21-22 decembrie 1989, o falsa vocatie anticomunista“. Temele jurnalistice ale anului 1990 sint repuse in discutie in 2006. Nimic senzational in aceasta carte, doar desfasurari de evenimente deja stiute (ceea ce este pozitiv pentru istorie), eludarea de evenimente stiute (ceea ce nu este de acceptat pentru o carte de istorie), lipsa de indrazneala in a aduce interpretari noi si destule lacune de informatie. Pentru cei care au trait evenimentele descrise, panorama este departe de a fi cit de cit completa, uneori este chiar consternanta. De pilda, in timp ce Le Monde este citat pe aproape fiecare pagina, cu un respect religios, nu vom gasi nimic preluat din Romania libera, cel mai important ziar politic si de atitudine al anului 1990. Daca Piata Universitatii a fost manifestatia concreta anticomunista a post-revolutiei, atunci ziarul Romania libera a fost purtatorul acestui mesaj catre natiune. In Romania de la Comunism la Mineriade, nici macar nu se pomeneste de agresiunea tipografilor si minerilor asupra Romaniei libere, asmutiti direct de presedintele de atunci al Romaniei.
Constantin Dobrila exploreaza in Entre Dracula et Ceausescu discursul violentei politice si al proastei guvernari la romani, dinamica imaginarului politic intern si extern al tiraniei, avind ca poli pe Dracula si Ceausescu. in acest studiu, relevarea radacinilor medievale ale tiraniei are loc prin analiza imaginarului asociat tiranului in reprezentarile crestine si medievale. Avatarurile simbolice ale imaginii acestuia converg catre concluzia ca, daca tirania este o forma de violenta politica, atunci romanii nu au cunoscut o alta forma politica. Dobrila rescrie istoria din punctul de vedere al tiraniei/despotismului, punctind concomitent oglindirea istoriei Romaniei in izvoarele, istoriile, comentariile occidentale. Excelente sint disocierile de nuanta dintre tiranie/tiranie totalitara/dictatura/regim dictatorial de origine militara. Dar ceea ce face acest studiu valoros, dincolo de substanta lui analitica si filozofica, este punerea in circulatie europeana a literaturii romanesti medievale. Traducerile in limba franceza din cronicari sint remarcabile. Numai ca, atunci cind este vorba de prezent, aparatul critic sufera de lipsa de discernamint. Cred ca textele unor fosti activisti notorii de partid, deveniti peste noapte anticomunisti printr-un discurs de circumstanta, nu trebuie perpetuate in istorie.
Despre Dennis Deletant, cunoscut in unele medii scriitoricesti bucurestene de la inceputul anilor ’80, se stie ca este profesor la University College, School of Slavonic and East European Studies, Department of East European Languages and Culture din Londra, unde preda limba si civilizatia romaneasca. Pina in 1989 a publicat carti de invatare a gramaticii romanesti pentru incepatori, ghiduri turistice despre Romania si a tradus din Marin Sorescu si Mircea Dinescu. Dupa 1989, a devenit interesat de analiza comunismului romanesc, a Securitatii si a regimului Ion Antonescu. intre 1999 si 2006 a publicat 52 de contributii pe temele enuntate.
Romania sub regimul comunist (decembrie 1947-decembrie 1989) de Dennis Deletant, aparuta in engleza in 1997 si tradusa in romaneste in 2006, beneficiaza de surse documentare externe importante si inedite despre comunismul romanesc si de o examinare a acestuia intr-o perspectiva internationala. Avantajul de a trai in afara Romaniei il ajuta sa elaboreze o istorie pe care autorii autohtoni inca nu au curajul sa o scrie. Chestiuni delicate de ordin national, componenta etnica si numerica a partidului (cifrele lui sint mult mai realiste decit cele ale Raportului Comisiei Prezidentiale… citat mai sus) sint tratate cu acuratetea necesara.
Partidul comunist roman este descris ca un partid de tip mafiot, incapabil de a folosi procedee democratice, inabusind in singe orice miscare anticomunista, un partid violent si antinational. Dimensiunile apocaliptice ale controlului sovietic asupra tarii, aplicarea modelelor sovietice, a normelor si practicilor staliniste, crimele, oceanul de singe in care practic a trait poporul roman si cultura violentei sint analizate cu instrumentele istoricului. Caderea regimului Ceusescu si evenimentele din 1989 beneficiaza de aceeasi examinare pertinenta. Dennis Deletant repune in discutie misterele revolutiei. Istoria lui mi se pare azi printre cele incomode, in sens bun. Ea identifica, in prezent, numerosi factori si agenti ai trecutului comunist nu foarte indepartat.
Comunism si represiune in Romania. Istoria tematica a unui fratricid national este, intr-un sens, istoria sistematica si statistica a unui genocid neclamat ca atare de nimeni. Dintre cei optsprezece autori – fiecare cu o contributie notabila pe diferite teme, precum tranzitia Romaniei catre totalitarism, Securitatea si mostenirea sa, represiunea rezistentei anticomuniste armate, colectivizarea, Canalul Dunare-Marea Neagra, deportarile, fenomenul Pitesti, biserica, gulagul basarabean, persecutia psihiatrica, cenzura, greva din 1977 etc. –, multi scriu parca sub teroarea fricii. Comunismul iese la suprafata istoriei printr-un sir de falsificari criminale si actiuni genocidare, functionind in continuare ca o adevarata frina mentala in tentativa de eliberare de tiparele lui mentalitare. Acestea par a fi temele comune ale capitolelor cartii.
Autorii se feresc sa-i numeasca pe complicii de azi. Prezentul este mai departe apasat de trecut, si cum ar putea sa nu fie, cind „Romania nu a facut nici pina azi un proces al comunismului, nu are o lege a lustratiei, iar justitia refuza sa se implice in judecarea crimelor sau a abuzurilor din perioada regimului totalitar“. Vorbind despre victime, „nici o instanta nu i-a declarat nevinovati, iar sub aspect juridic sau etic lucrurile au ramas neelucidate“. Bestialitatea activistului comunist, tortura, lagarele de reeducare, sovietizarea Romaniei, ura ca instrument de guvernare, reprimarea totala a rezistentei anticomuniste armate, decretele si legile genocidare, regimul de exterminare la care a fost supus poporul roman de catre instructorii rusofoni, sutele de mii de morti, torturati, deportati m-au facut sa cred ca cea mai mare parte din adevaratul popor roman a murit la Gherla, Capu-Midia, Poarta Alba. Autorii vorbesc de iesirea din comunism prin memorie, rememorare; eu cred, ca iesirea din comunism se poate face numai prin justitie.
Delegitimarea comunismului trebuie sa aiba loc prin lege.
Fiecare capitol al cartii de fata este o sinteza de o valoare incontestabila. Ruxandra Cesereanu a coordonat o lucrare care imi aminteste, prin modul in care a fost conceputa, de Cartea Neagra a Comunismului de Stéphane Courtois: o cercetare riguroasa, istorica, politica si statistica a ororilor comunismului romanesc.
www.observatorcultural.ro, nr. 365, martie 2007
