Home » Français » Mémorial » „Mer de malheurs’’ » Oficializarea morţii

Oficializarea morţii

În aprilie 1956, şeful Securităţii Alexandru Drăghici a dispus, ca urmare a presiunilor occidentale, a „conferinţei destinderii” de la Geneva ce avusese loc cu un an mai înainte (şi, implicit, datorită insistenţei familiilor care cereau certificatele de deces), o „oficializare a morţii acestor categorii de condamnaţi şi eliberarea către familiile lor a certificatelor”.

Un an mai târziu, un ofiţer de Securitate, cunoscut sub numele Vasile Nica, a început un turneu de inventariere a deceselor neînregistrate. Dar după cum reiese din documentele interne ale Securităţii, numai Gogu Popescu (unul din şefii „Serviciul C”, „de evidenţă operativă”) a distrus în anul 1954 peste 17.000 fişe de deţinut, şi, pe de altă parte, numai la Canal, în perioada 1950-1953, a fost pierdută urma a 1304 persoane decedate în cursul detenţiei.

Vasile Nica a întocmit în 1957 certificate de moarte pentru victimele detenţiei din diferite penitenciare. Unii cercetători se îndoiesc că un singur om a putut întocmi atâtea acte, în atâtea locuri, făcând supoziţii că ar fi un pseudonim colectiv pentru mai mulţi securişti, însă semnătura şi numărul de buletin sunt aceleaşi, fie că e vorba „certificarea” celor peste 50 de morţi din penitenciarul Sighet, a celor de la Aiud, Gherla, Timişoara, fie a asasinaţilor din „trenurile morţii”. Mai mult, semnătura lui Nica apare chiar şi nouă ani mai târziu, în 1966, pe actul de moarte al deţinutului Alexandru Liciu, executat la Jilava cu 14 ani înainte.

Actul de moarte al studentei Alexandrina Pop, asasinată în 1950, este întocmit abia peste 7 ani, în 1957, la rubrica „Cauza morţii” figurând „TBC pulmonar”.

Alexandra Pop

(1927-1950)

Născută la 4 februarie 1927, în comuna Bistra, judeţul Alba, studentă în anul II la Facultatea de Drept din Cluj.

În timpul alegerilor din 19 noiembrie 1946 i-a îndemnat pe oamenii din comuna natală să nu-i voteze pe comunişti. Mai târziu s-a alăturat grupului de partizani anticomunişti condus de maiorul Nicolae Dabija.

A fost arestată la 4 martie 1949.

Prin sentinţa nr. 816/4 octombrie 1949 a Tribunalului Militar Sibiu a fost condamnată la muncă silnică pe viaţă.

La 2 aprilie 1950, a fost ridicată, din ordinul lui Alexandru Nicolski, de  Securitatea Cluj, fiind executată în aceeaşi zi, împreună cu alţi partizani din grupul Dabija, într-unul din aşa-numitele „transporturi ale morţii”.

 

citeşte şi Din marea de amar…: Alexandra Pop