Mă numesc Păuna Robitu. M-am născut pe 14 martie 1942, în Dobrotești, din județul Teleorman. Pe atunci era o comună la fel de mare și frumoasă, cu oameni gospodari.
Mama mea a fost văduvă de război. Tata a plecat la război în ’42 și înapoi n-a mai venit. E dat dispărut în Rusia. Mama mea a rămas cu două fete. Am trăit amândouă: sora mea avea 14 ani, eu 11 ani. În 1953, s-a întâmplat un necaz cu sora mea: s-a suit pe o şiră cu paie, a sărit jos şi a murit. Mama a rămas cu mine și am trăit amândouă liniștite până când am împlinit 18 ani. La 18 ani s-a întâmplat necazul cu revoluția.
(…) S-a dus lumea că să le dea cererile – care făcuseră cereri – zice, să le dea cererile înapoi. Ca să le dea pământul înapoi. (…) După 3-4 zile a venit Miliția şi ne-a chemat la Sfat să ne ducem să dăm declaraţii. (… ) Ne-a anchetat. De 5-6 ori ne-a chemat la sfat şi pe urmă de tot, în aprilie, pe 3, pe 4 aprilie, era în Vinerea Paştiului, a venit… Era un miliţian la noi, îi spunea Ghinea. Zice „Ioana..” (…) „Hai să mai daţi o declaraţie”. Am ieşit la poartă şi l-am întrebat: „Domnule, dacă ştiţi că ne ridică cumva spuneţi să ne îmbrăcăm şi noi mai bine”. „nu, daţi o declaraţie şi veniţi înapoi”. (…)
R: Cum v-a bătut?
I: Pe tălpi, pe mâini. Pe aici pe vinele gâtului… „Ai dat cu pietre?” „Nu!” „ai făcut pe asta?” „Nu!” „Ai zis pe asta?” „Domnule, n-am fost decât până la sosea şi înapoi”. Te bătea şi scria ei. Eu nu ştiu ce a scris dânşii.
(…) M-a luat la Rahova. Îţi făcea percheziţii să n-ai ace, să n-ai aţă, să n-ai elastic la tine, să n-ai nimica. Şi m-a luat şi m-a dus într-o celulă. Acolo… iar din cameră până acolo cu ochelari la ochi mergeai. Când am ajuns la uşă acolo mi-a spus: „Să nu te sperii că mai sunt două fete aicea”.
Fragment din interviul cu Păuna Robitu, realizator Nicolae Drăgușin, aprilie 2009, în Arhiva de istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. interviul nr. 2756 și publicat în Viață țărănească în comunism. Mărturii din județele Teleorman, Olt și Ialomița, interviuri de Nicolae Drăgușin, Ștefan Marinescu și Gabriel Catalan, editor, studiu introductiv și aparat critic Nicolae Dărgușin, Academia Civică, 2019
Păuna Robitu, țărancă, participantă la revolta de le Dobrotești din martie 1961, este arestată la 5 aprilie 1961, fiind condamnată administrativ la 36 de luni de detenție. Trece prin închisorile Rahova, Jilava și Arad. Eliberată la 23 aprilie 1962.
Mama sa, Ioana Călin (n. 1912, în Dobrotești), țărancă, a fost arestată tot la 5 aprilie 1961. A primit o condamnare administrativă de 36 de luni de detenție. Trece prin închisorile Jilava și Arad. Eliberată la 23 aprilie 1962.
