Înainte de a ne elibera, în ’64, Securitatea i-a chemat pe fiecare dintre deţinuţi şi căuta să-i determine să devină informatori în libertatea pe care aveau s-o redobândească.
M-au chemat și pe mine și m-au întrebat: Ce voi face eu pentru Ministerul de Interne? Dar, în prealabil, ei au zis aşa: Statul român, regimul nostru este întărit, nu se mai teme de voi şi vă lăsăm liberi să vă duceţi la locurile de unde aţi fost luaţi. Spunându-mi ca să fac servicii Ministerului de Interne, i-am răspuns: Eu mă duc acolo de unde am fost luat, la locul meu de muncă. Mă duc să predic, să spovedesc, să fac apostolat. Iar munca asta, a Securităţii, să o faceţi dumneavoastră.
A încheiat repede procesul verbal, m-a lăsat liber, şi după o săptămână-două ne-a eliberat, în iunie 1964. (…)
După eliberare, am fost numit preot la parohia din Pustiana, lângă Bacău, întrucât Securitatea se exprimase că ăsta nu poate să stea între oameni, căci îi strică. Un prieten de al meu, de la Frumoasa, mi-a spus: Părinte, predică mai încet, că se-aude pân’ la mine aici, la 10 kilometri.
Cei care ieşiserăm din pușcărie eram opriţi de regim ca să predicăm şi ne permiteau să facem numai Sfânta Liturghie în bisericile parohiale.
De la Pustiana am fost mutat la Piatra Neamţ, unde am stat numai câteva zile. Aşa au fost împrejurările. Şi de la Piatra Neamţ, am plecat la Mărgineni, lângă Bacău. Aici m-a urmărit Securitatea. Trebuia să dau informaţii. Refuzam categoric. Mă întrebau că după conversaţia cu dânşii ce fac. Am spus: Am să mă duc la colegii mei la parohie şi le spun că am fost chemat de Securitate, că mi-aţi cerut informaţii asupra celor întâmplate la C.A.P. Dar, ei: Nu ţi-am cerut informaţii, numai relaţii. Le-am răspuns: Pentru mine, relaţii şi informaţii e unul şi acelaşi lucru.
Fiindcă s-au convins că nu le fac servicii, au cerut ca să fiu mutat de la Bacău şi în continuare am funcţionat ca preot în parohia Nisiporeşti. Aici am activat 12 ani de zile.
Fragment din interviul cu pr. Petru Albert, realizat de Aurora Sau, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 1315. Interviul face parte dintr-un volum în pregătire despre represiunea împotriva Bisericii, editor Andrea Dobeș
(16 febr. 1919-14 iulie 2012)
Preot – călugăr franciscan (Ordinul Fraţilor Minori Conventuali – OFMConv)
A fost arestat la 17 iunie 1961 şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti, prin Sentinţa nr. 46/1963, la 7 ani închisoare corecţională pentru „uneltire contra ordinii sociale” (art. 209 Cod Penal).
A trecut prin arestul Securităţii Bacău, închisorile şi coloniile de muncă: Jilava, Giurgeni şi Ostrov. A fost eliberat din închisoare în iulie 1964 în baza decretului de grațiere nr. 411/964.
A murit la 14 iulie 2012
