(n. 14 martie 1910, Ciacova/Timiş – d. 25 decembrie 1988, Freidorf/Timiş)
Preot romano-catolic; canonic (1933); secretar al eparhiei romano-catolice din Timişoara.
A fost arestat la 10 martie 1951 şi condamnat – în procesul ,,spionilor Vaticanului din România” – prin sentinţa nr. 1228 din 17 septembrie 1951 a Tribunalului Militar Bucureşti la 12 ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică pentru „crimă de trădare de patrie şi uneltiri împotriva securităţii externe a R.P.R.”
Încarcerat mai întâi în penitenciarul Timişoara, la 9 iulie 1951 a fost transferat în arestul Securităţii din Bucureşti. La 3 martie 1953 a fost mutat la penitenciarul Sighet, cu menţiunea „să fie închis în aceeaşi celulă cu Márton Áron, Schubert Iosif şi ceilalţi preoţi condamnaţi”. De la Sighet a fost transferat, la penitenciarul din Râmnicu Sărat.
Prin Decizia M.A.I. nr. 6430 din 17 iulie 1956 i s-a fixat D.O. (domiciliu obligatoriu) pe timp de 60 luni în Timişoara.
La 2 aprilie 1959, prin Decizia MAI nr. 15.415, i-au fost ridicate restricţiile domiciliare.
La 18 mai 1959 a fost trecut de către Securitate în „evidenţa elementelor duşmănoase, inadaptabile la rigorile regimului comunist”.
*
Procesul Pacha – procesul ,,spionilor Vaticanului din România”
Între 10-17 septembrie 1951 s-a desfăşurat la Tribunalul Militar Bucureşti unul dintre cele mai mediatizate procese din anii 50, procesul ,,spionilor Vaticanului din România”, şeful completului de judecată fiind celebrul generalul Alexandru Petrescu. Cei zece acuzaţi (Augustin Pacha, episcop romano-catolic de Timişoara, Iosif Schubert, episcop clandestin, parohul Catedralei „Sfântul Iosif” din Bucureşti, Adalbert Boros, episcop clandestin, rectorul Seminarului Teologic din Timişoara, Clement Gatti, preot la Biserica Italiană din Bucureşti, Ioan Heber, secretarul Diecezei de Timişoara, Iosif Waltner, şeful Cancelariei Episcopale din Timişoara, Eraldo Pintori, funcţionar al Legaţiei Italiei la Bucureşti, Lazăr Ştefănescu şi Gheorghe Săndulescu, preşedintele, respectiv vicepreşedintele Partidului Socialist Creştin, aflat în ilegalitate şi medicul Petre Ţopa, fost subsecretar de stat în perioada interbelică) erau învinuiţi de trădare şi complot, desfăşurate ,,în slujba Vaticanului” şi a ,,centrului de spionaj italian”. Pedepsele au fost „exemplare”, cinci dintre inculpaţi fiind condamnaţi la muncă silnică pe viaţă, iar ceilalţi cinci la termene cuprinse între 10 şi 18 ani.
