Iosif Sabău: Şi au urmat apoi arestările. Mi-am făcut iluzia că, dacă voi pleca de acasă, nu mă vor găsi. Şi am plecat la Rădăuţi, la părintele Baltheiser, era paroh la Rădăuţi unde am ajutat ca dascăl organist la biserică. Şi acolo au venit şi, cu fotografia în buzunarul lor, m-au căutat, m-au arestat. De acolo m-au dus la Iaşi cu trenul, cu cătuşe; de la Iaşi la Bacău, la fel, cu trenul, cu cătuşe. Şi la Bacău, la Securitate a început perioada de anchete.
Aurora Sasu: Părinte, numai cătuşe sau şi întreg arsenalul care însoţeşte arestarea?
I.S.: Nu, iniţial au fost numai cătuşele, pentru siguranţa lor, ca nu cumva să fug, ceea ce ar fi fost un nonsens. Arsenalul a urmat după aceea, în perioada de anchetă la Securitatea din Bacău. Voiau cu orişice preţ să ne determine să dăm declaraţii acuzatoare împotriva preoţilor. Noi eram, încă, numai studenţi; am fost dintre studenţii teologi franciscani pa tru în închisoare. Voiau să ne determine să i acuzăm pe preoţii, superiorii noştri, că ar fi dat dispoziţii potrivnice orientărilor de atunci şi, deci, să i facem vinovaţi pentru ca să primească condamnări. Şi fiindcă refuzam să dăm asemenea declaraţii, ca re, în fond, în forma în care voiau ei nici nu erau adevărate, fireşte, ne am luat câte o bună porţie de bătăi şi tot ceea ce era în legătură cu aceasta.
După un an de anchete, de depozit la penitenciar, timp în care, din cauza foametei, ajunsesem la greutatea de 45 de kilograme, nici nu mă mai puteam scula de pe pat, m au dus înapoi la Securitate, m au pus într un garaj, unde ţineau ei câinii poliţişti. Subofiţerul care avea în grijă câinii, de lene, mi i-o dat pe seama mea. Aduceau mâncarea pentru câini, bucăţi de carne respectabile, îmi aduceau ciorba mea, în care era câtăva fasole. Eu am făcut foarte simplu un schimb: am mâncat mâncarea câinilor şi lor le am dat fasole. Şi după vreo lună se plângea subofiţerul: „Ce-o fi având câinii ăştia, că au slăbit?” Eu, în schimb, m-am refăcut. Şi m-au dus înapoi la penitenciar, în depozitul lor, până când ne au transportat cu duba la Galaţi, la Tribunalul Militar.
Fragment din interviul cu părintele Iosif Sabău, realizat de Aurora Sasu, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 1314, și publicat în Rezistența prin rugăciune. Călugări şi preoţi romano catolici în închisorile comuniste, Interviuri de Aurora Sasu, Editor şi aparat critic Andrea Dobeş, Fundația Academia Civică, 2023
Iosif Sabău
Preot călugăr franciscan (Ordinul Fraţilor Minori Conventuali OFMConv).
Născut la 7 martie 1926, în comuna Luizi Călugăra (judeţul Bacău). Arestat la 9 iulie 1949, a fost condamnat la 3 ani închisoare corecţională pentru „uneltire împotriva orânduirii sociale”. A trecut prin arestul Securităţii Iași, Bacău şi coloniile de muncă Poarta Albă (1 951), Capul Midia (8 iulie 1952), fiind eliberat la 5 decembrie 1952. A decedat la 16
iunie 2001, la Oradea.
