Exprimând sentimentele cu care militarii români au pătruns la 18 decembrie 1944 pe teritoriul cehoslovac, comandantul Armatei a 4-a s-a adresat militarilor în subordine, reamintind că „intrăm într-o ţară care ne-a arătat întotdeauna cea mai mare şi sinceră prietenie” şi a cerut ca fiecare ostaş „să fie cât mai blând şi mai corect cu populaţia cehoslovacă, tratând-o ca şi cum ar fi populaţie românească” (…)
Manifestând un înalt spirit umanitar, ostaşii români au ajutat autorităţile locale în reluarea activităţii în teritoriile în care trupele germane şi ungare fuseseră înfrânte, iar populaţia locală nevoiaşă cu alimente şi medicamente. Comportarea lor demnă şi civilizată a fost apreciată de populaţia civilă şi de autorităţile cehoslovace, care au ridicat pentru cinstirea militarilor români căzuţi în lupte numeroase monumente şi obeliscuri la Lučenec, Zvolen, Pieštany, Bánovce, Kroměříž, Humpolec, Havlickub Brod şi în numeroase alte locuri, pe ale căror plăci comemorative au înscris alese cuvinte de elogiu şi recunoştinţă.
Din Academia Română „Istoria românilor”, vol. IX (coord. acad. Dinu C. Giurescu, secretar Florin Şperlea), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2008
