După o jumătate de secol de neîntrerupt serviciu spre binele şi prosperitatea României, Maniu îşi încheia misiunea publică, înscriindu-se în seria de figuri eroice care fac onoare umanităţii. Fără apărare, în faţa unui asupritor colosal, conştient că atât el cât şi naţiunea sa fuseseră lăsaţi pradă tiraniei de către democraţiile lumii, conştient că toate cuvintele frumoase ale Americii erau scrise pe nisip şi că fiecare cuvânt rostit de el sporea mânia puterii care urma să-l zdrobească, el a mers până la capăt, neînfrânat, împotriva tiraniei, a înşelăciunii şi brutalităţii. Când comuniştii au închis uşa temniţei în care a intrat, într-o zi de noiembrie, ei au năruit ultimul sprijin al poporului român. Soarele care pentru Maniu a apus în acea seară de marţi a apus atunci pentru întreaga Românie. Maniu era condamnat la închisoare pe viaţă. Să sperăm că înrobirea României nu va fi pentru vecie.
Reuben H. Markham, România sub jugul sovietic, Fundaţia Academia Civică, 1996
