Hora Unirii sub ancheta – 24 ianuarie 1959 la Cluj
de Rafael Dorian Chelaru
Anul 1959, consecutiv retragerii trupelor sovietice din RPR, a debutat cu un eveniment calendaristic de prima marime – centenarul Unirii Principatelor Romane -, care nu putea fi ignorat de conducerea Partidului Muncitoresc, oricat de angajata era in combaterea “nationalismului”, “sovinismului”, “revizionismului” si “separatismului” din Transilvania. La mai putin de un an de la ceea ce a fost de fapt, in viziunea comunistilor romani, o emancipare statala, ei nu voiau sa rateze prilejul evocarii Zilei Unirii, dar avand grija sa nu lezeze “internationalismul” oaspetilor abia plecati. In marile orase ale tarii au fost ingaduite spectacole publice, adunari populare, serbari artistice, intr-un cadru de aparenta libertate.
Cantecul emblematic – Hora Unirii – a iesit de sub interdictia de pana atunci, iar cuvantul “roman”, aceptat anterior doar in sintagme de partid bine cumpanite, a fost si el permis.
Cum s-au desfasurat lucrurile la Cluj – oras aflat din toamna lui 1956 sub stricta monitorizare ideologica – ne arata fragmentul alaturat, pe care il reproduc din comunicarea cercetatorului Rafael Dorian Chelaru, prezentata la Memorialul Sighet si publicata in volumul Anii 1954-1960. Fluxurile si refluxurile stalinismului, Fundatia Academia Civica, 2000. Se va vedea cum, ca si in alte imprejurari similare din timpul dictaturii, dezlantuirea tinerilor, care au incins ore intregi Hora Unirii in centrul orasului, a fost etichetata drept “dusmanoasa” si “nationalista” si a avut parte de o ancheta condusa de nimeni altul decat de presedintele Comisiei Controlului de Stat, politrucul stalinist Dumitru Coliu. Ca si la Timisoara in octombrie 1956 (lotul Stanca-Mutiu-Baghiu), ca si la Iasi in iulie 1957 (lotul Aurelian Popescu-Alexandru Zub), au avut loc numeroase arestari in randul studentilor, dar de asta data mania proletara s-a extins si asupra “sistemului educativ” in sine: verificari si interziceri de cursuri universitare, concedieri de profesori si chiar fabricari de procese politice sub egida articolului 209 din Codul Penal: “uneltire contra ordinii de stat”. Un semn ca libertatea si spontaneitatea nu se potriveau cu felul in care le vedea partidul, ba chiar au ajuns sa fie considerate potrivnice “liniei” acestuia.
Ironia face ca, dupa reprimarea drastica a manifestatiei studentilor romani, tirul ideologic sa se indrepte si asupra liderilor universitari maghiari, in randul carora a fost dresata o ancheta deosebit de dura, finalizata in 20-23 aprilie 1959 printr-o sedinta a Biroului Politic al PMR, care hotara unificarea Universitatii de limba maghiara “Bolyai” cu Universitatea “Babes”. (Romulus Rusan)
In cadrul unei sedinte restranse a CC din ziua de 5 februarie 1959, prezidata de Alexandru Moghioros, Dumitru Coliu va prezenta un raport intitulat Informarea tov. Coliu Dumitru in legatura cu sarcina primita de a se deplasa in orasul Cluj pentru a ajuta Comitetul regional de partid sa analizeze temeinic si sa determine cauzele care au permis unor elemente nationaliste sa se manifeste cu prilejul sarbatoririi centenarului unirii Tarilor Romane”*. Sunt prezentate fapte care duc, dupa opinia autorului, la concluzia enuntata in titlu, chiar daca Biroul Comitetului regional al PMR Cluj a considerat ca aceste tulburari provocate de studenti romani au fost spontane si nepremeditate (“ceva neorganizat”). Astfel, dupa incheierea festivitatilor organizate de catre Comitetul Regional PMR Cluj, adica dupa ora 18.00, grupuri de studenti care se manifestau zgomotos au intrat in restaurantele Ursus si Pescarus si au obligat orchestra si pe consumatori sa cante Hora Unirii, ulterior fiind imprastiati de organele de militie; altii au vizitat cativa profesori universitari, cunoscuti ca “nationalisti”: conform lui Coliu, unul dintre profesorii vizitati, Pamfil, a incantat pe musafiri, care au exclamat: “Acesta este de-al nostru, bun profesor vechi” (s.n.). Un alt grup de studenti a incercat sa-i atraga la manifestarea ad-hoc pe spectatorii care ieseau seara de la spectacolul Teatrului National clujean. Grosul studentilor “turbulenti” s-au concentrat in Piata Libertatii, unde s-a cantat mai ales Hora Unirii; conform informarii lui Coliu, in cursul recitarii se insista mai ales pe versurile “Iarba rea din holde piara/Piara dusmanii din tara”. Convingerea lui Coliu referitor la caracterul “dusmanos” al manifestatiilor se sprijina pe un amanunt aparent nesemnificativ: faptul ca, in piata centrala a orasului, pe langa studenti se aflau si “circa 100 de cetateni cu sticle in buzunar, falsi betivi ce cautau sa atate spiritele”. A avut loc si o serie de manifestari antisovietice, iar o parte dintre cei implicati in aceste evenimente, cetateni de nationalitate maghiara, afirmau ostentativ ca “ar fi fost linie de la guvern sa se faca aceste manifestari”, aluzie probabila (conform presupunerii lui Coliu) la unele manifestari antisovietice care se pare ca au avut loc in Piata Libertatii. Faptul ca “masa oamenilor muncii romani si maghiari nu a participat” denota caracterul “premeditat” al acestor manifestari. Responsabilitatea celor intamplate apartine, conform aprecierii emisarului CC, Comitetului regional de partid Cluj, care a subapreciat caracterul “dusmanos si nationalist” al acestor evenimente, autolinistindu-se. Pentru dispersarea studentilor si a celorlalte persoane din piata a fost nevoie, pe langa interventia activistilor de partid, si de cea a organelor de Securitate, care au actionat in civil. Comitetului regional al PMR Cluj i s-a imputat mai ales lipsa de organizare, o deficienta majora care a pus in lumina mai ales faptul ca masa studentimii nu era suficient de bine controlata, chiar daca, avand in vedere datele furnizate de un raport inaintat de secretarul Comitetului regional UTM Cluj, P. Busca, cel putin in Universitatea “Victor Babes”, din 3.006 studenti care frecventeaza cursurile la zi, 2.183 erau membri UTM, iar la Universitatea “J. Bolyai”, din 1.201 studenti la zi, utemisti erau 1.040. Insa, conform aprecierilor lui Dumitru Coliu, aprobat si de ceilalti membri ai CC, era nevoie de un control mai strans asupra universitatilor, nevoie care, dupa cum demonstrasera evenimentele din seara zilei de 24 ianuarie 1959, nu putea fi acoperita suficient de Comitetul regional PMR Cluj si de organizatiile studentesti UTM. De aceea, se va propune de catre raportor, cu acceptul conducerii de partid de la Cluj, crearea unui Comitet de partid al Centrului Universitar Cluj, urmand ca schema de functii a Comitetului regional sa fie marita urgent pe baza propunerilor inaintate de catre Directia de Propaganda si Cultura a Secretariatului CC al PMR. Alte masuri care urmau a fi aplicate in vederea “combaterii nationalismului si sovinismului si pentru promovarea patriotismului socialist” erau trimiterea la Cluj, pentru o perioada de 2-3 saptamani, a unei brigazi formate din activisti ai CC al PMR, ai CC al UTM si din MIC pentru controlarea activitatii cultural-educative in randul studentilor si elevilor si pentru a contribui la “imbunatatirea muncii politice in randurile tineretului. Comitetul regional PMR Cluj urma sa organizeze cateva conferinte cu teme ca: politica PMR de rezolvare a problemei nationale in RPR”, patriotismul socialist, internationalismul proletar etc. Organelor Securitatii Statului le revenea sarcina de a intari controlul mai ales asupra studentilor care nu erau cazati in caminele studentesti, ci la gazde, si al caror numar era apreciat in raportul lui Coliu la circa 5.000**. Persoanele unde erau gazduiti acesti studenti erau in marea lor majoritate sub observatia Securitatii ca facand parte din categoria “fostilor”, etichetati drept “elemente nationaliste reactionare”. Ca ultima masura preconizata in raport era aceea de a se studia de catre Comitetul regional PMR Cluj posibilitatea crearii unei administratii unice a caminelor celor doua universitati, “V. Babes” si “J. Bolyai”, urmand a se vedea in consecinta sistemul de repartitii pentru eliminarea separarii studentilor pe nationalitati.
Propunerile sustinute de Coliu vor fi aprobate de catre sedinta restransa a CC din 5 februarie; in ceea ce priveste infiintarea Comitetului de partid al Centrului Universitar din Cluj, problema va fi discutata in cadrul unei sedinte a Secretariatului CC al PMR din 30 martie 1959, sedinta prezidata de Gheorghiu-Dej si la care au participat Nicolae Ceausescu, Janos Fazecas, avandu-l ca inivitat pe Leonte Rautu. Astfel, in urma aprobarii Secretariatului CC, se infiinta acest comitet, asimilat in ierarhia structurii PMR cu un comitet orasenesc de partid de subordonare raionala si care era format din 27 de membri si 8 supleanti. In cadrul comitetului urma sa functioneze la nivel de comanda un birou alcatuit din 5 membri si un supleant. Semnificativ era faptul ca secretarul Comitetului de partid al Centrului Universitar urma sa fie in acelasi timp si secretar al Comitetului orasenesc de partid Cluj. Se preconiza totodata ca acest comitet de partid sa fie secondat de un alt comitet al UTM, de infiintarea caruia urma sa se ocupe Comitetul Central al UTM. Conform propunerilor cuprinse in raportul lui Bucsa, mentionat mai sus si prezentat in sedinta din 30 martie, acest comitet urma sa fie format din 21 de membri si 6 supleanti, iar secretarul noului Comitet UTM pe Centrul Universitar Cluj urma sa ocupe simultan si functia de secretar al Comitetului orasenesc al UTM Cluj. In ambele cazuri, raportul de subordonare dintre cele doua comitete era evident: astfel, in cazul Comitetului UTM acesta urma sa aiba ca atributii controlul si indrumarea organizatiilor UTM si al Consiliului Asociatiei Studentilor din institutiile de invatamant superior din Cluj, dar nu putea lua masuri statutare (s.n.), drept rezervat in continuare Comitetului orasenesc al UTM. In aceeasi sedinta s-a aprobat constituirea unei organizatii de partid unice (subordonate Comitetului PMR al Centrului Universitar Cluj) pe cele doua universitati “V Babes” si “J. Bolyai” care se unificau (n.s.) in consecinta.
Repercusiunile unei fraze
Profesorul Eduard Pamfil se afla in seara de 24 ianuarie 1959 in vizita la Emil Hatieganu, veneratul ctitor al Scolii de Medicina din Cluj. Vizitat de un grup de studenti veniti sa danseze
in fata casei Hora Unirii, sobrul Hatieganu l-a rugat pe mai tanarul sau coleg sa faca oficiul de gazda. Profesorul Pamfil le-a spus cateva cuvinte, care au facut imediat
inconjurul lumii universitare clujene: “Sa fiti vesnic tineri si increzatori in steaua neamului romanesc!”. In zilele urmatoare, ideologii locali i-au supus stralucitul curs de Psihiatrie, care era audiat de sute de persoane, studenti si nestudenti, unei severe verificari, l-au declarat idealist si l-au interzis. La 4 martie 1959 profesorul a fost arestat si apoi tinut 7 luni in beciurile Securitatii. Acuzat de “uneltire contra ordinii sociale”, a fost condamnat la 2 ani
inchisoare corectionala. Pedeapsa a executa-o in domiciliu fortat la o scoala de copii retardati din Siret. Abia in 1963 a fost reprimit in invatamantul superior, dar nu la Cluj, ci la Timisoara, unde a ramas pentru tot restul vietii, trebuind sa renunte la mediul in care se afirmase ca unul dintre cei mai admirati si frecventati profesori. (R.R.)
* Arhivele Nationale, fond Cancelaria, CC al PCR, dosar 15/1959, f. 1-36.
** Conform aceluiasi raport al lui Coliu, o mare parte dintre acesti studenti erau “decazuti din punct de vedere moral”, fiind banuiti ca ar organiza periodic “orgii” la un anumit restaurant numit Bomba din Cluj.
articol preluat din www.revista22.ro, 27 ianuarie 2009
