Scurt istoric
• La 30 ianuarie 1993 – cu ocazia unei conferinte despre drepturile omului de la Strasbourg, Ana Blandiana avanseaza ideea unui memorial al victimelor comunismului, intr-o inchisoare parasita din Romania, la Sighetu Marmatiei. Peste trei luni proiectul de intentie este trimis Consiliului Europei, care in 1995 il ia sub egida sa, dupa expertizarea sa de doua comisii venite la fata locului.
• Sacrilegiul de la Sighet , Iti vine sa razi! – titlurile a doua editoriale sarcastice din Vocea Romaniei, ziarul guvernului din acea vreme.
• Intrucat autoritatile se dovedesc ostile proiectului, la 21 aprilie 1994 ia fiinta Fundatia Academia Civica (presedinte Ana Blandiana), menita sa gestioneze crearea memorialului din punct de vedere al constructiei, logisticii, cercetarii stiintifice si al obtinerii de fonduri. Baza de date va fi realizata de Centrul International de Studii asupra Comunismului, condus de Romulus Rusan, cu sediul la Bucuresti.
• CISAC organizeaza inca din 1993 Departamentul de istorie orala, in activitatea caruia sunt atrasi tineri istorici, studenti si membri ai Aliantei Civice. Pana in prezent au fost realizate peste 5.000 ore de inregistrari. In ce priveste Departamentul editorial, a publicat pana in prezent peste 35.000 pagini de carte.
• Intre 1993-2002 au avut loc zece simpozioane, la care au participat 650 cercetatori romani si straini, precum si sute de fosti detinuti si deportati politici (continutul a fost publicat in colectia ” Analele Sighet” – 18.000 pagini).
• Intre 1998 si 2006 au avut loc noua editii ale Scolii de Vara, cu peste 900 elevi si 250 conferentiari (continutul publicat in seria “Adolescent” si seria “Scoala Memoriei” – 2.800 pagini). Editia a zecea se va desfasura intre 9 si 16 iulie a.c. Rectorul Scolii de Vara este istoricul francez Stéphane Courtois.
• Recensamantul populatiei concentrationare este un alt proiect amplu al CISAC, in care sunt studiate biogramele a peste 90.000 detinuti politici.
• Cercetarile CISAC au stabilit pana azi, pe baza a doua surse, numele a 24.000 morti in detentie, nume care sunt gravate in memorial (numarul real se considera a fi mult mai mare).
• Dupa ce, exclusiv pe baza unor donatii particulare, timp de patru ani, ruina fostei inchisori a fost reabilitata, partea muzeistica constand din expozitii provizorii, la 20 iunie 1997 Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei a fost declarat deschis. Tot atunci au fost inaugurate Spatiul de reculegere si rugaciune (arh. Radu Mihailescu) si un Auditorium pentru conferinte. Partea de constructie a fost monitorizata de ing. Nicolae St. Noica, vicepresedinte al fundatiei, si de regretatul ing. Gheorghe Arvunescu, directorul Fundatiei Academia Civica. Cativa ani mai tarziu urmau sa fie vernisate grupul statuar Cortegiul sacrificatilor (autor Aurel Vlad) si sculpturile lui Camilian Demetrescu. In fiecare an cateva celule au fost transformate in sali de muzeu. In 2008 va fi ocupata intreaga suprafata expozabila.
• In primavara anului 1997 Memorialul Sighet a fost declarat prin lege “ansamblu de interes national”, putand sa primeasca in fiecare an o minima alocatie bugetara. In schimb, au scazut substantial donatiile particulare.
• Intrucat sansele de a identifica osemintele celor morti in inchisoarea Sighet sunt deocamdata nule (in conditiile inaccesibilitatii arhivelor), incepand cu anul 1999 Fundatia Academia Civica a pus in practica un proiect peisagistic care va transforma Cimitirul Saracilor intr-un Spatiu al Memoriei.
• In septembrie 1998, la Conferinta de la Delphi, un raport al Consiliului Europei considera Memorialul Sighet printre primele trei locuri ale memoriei continentului, alaturi de Memorialul de la Auschwitz si de Memorialul Pacii din Franta.
• Totusi, desi are peste 35.000 vizitatori pe an si este primul memorial al victimelor comunismului din lume, Memorialul Sighet nu figureaza inca in Legea Muzeelor votata in 2003, nici ca muzeu national, nici ca muzeu local sau profesional. Poate pentru ca este o creatie a societatii civile, si nu o institutie de stat? Sau pentru ca este in acelasi timp memorial si muzeu?
Expozitii in tara si strainatate
Memoria ca forma de justitie , intre 1999-2003, la Frankfurt, Tübingen, Berlin, Dortmund, Düsseldorf, München, Heidelberg, Köln, Augsburg (in Germania), Eger (in Ungaria), Brasov, Zalau, Cluj, Iasi, Bucuresti
O cronologie a Razboiului Rece. 1945-1989 (programul Cultura 2000) – la Dresda, Budapesta, Praga, Varsovia, Cluj, Iasi, Bucuresti (urmeaza sa fie itinerata prin scoli)
Participarea la expozitia Comunismul in Romania. 1945-1989 a Muzeului National de Istorie a Romaniei, cu incepere de la 3 iulie 2007.
ALEXANDRU ZUB
Memorial Sighet
Cu putin inainte de a se fi aniversat trei lustri de la inceperea Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei, lumea interesata de marile traume ale istoriei noastre recente se afla in situatia de a-si aminti, cu egala gratitudine, ca se implinesc, tocmai, zece ani de la inaugurarea Memorialului Sighet, ca unitate muzeistica de rang inalt, unica in felul sau.
In adevar, la 20 iunie 1997, avea loc deschiderea oficiala a Muzeului, sub patronajul Fundatiei Academia Civica, asezamant caruia ii datoram atatea initiative menite sa contribuie la forjarea unui nou spirit public. Extins si imbunatatit an de an, Muzeul din fosta inchisoare comunista a ajuns un reper de neocolit pentru memoria rezistentei antitotalitare din zona dominata, dupa al doilea razboi mondial, de sovietici. O cronologie a Razboiului Rece fixeaza de altfel datele necesare integrarii firesti in istoria lumii. Ana Blandiana a stiut sa exprime astfel sensul proiectului in ansamblu: “Atunci cand justitia nu reuseste sa fie o forma de memorie, memoria singura poate fi o forma de justitie”. Primul volum din “Analele Sighet” se si deschidea cu acest motto memorabil, pe care il regasim si pe frontispiciul Muzeului.
Memorialul Sighet evoca nu numai suferint ele dintr-un penitenciar de trista amintire, acolo unde elitele tarii noastre au fost supuse anihilarii, ci tragedia postbelica a unui spatiu etnocultural mai vast, spatiu de care Uniunea Sovietica a dispus dupa ultima conflagratie planetara. Sighetul se afla de altminteri si geocultural in miezul Europei. Emblema lui din ultimul timp e insusi Memorialul menit sa ramana un memento pentru totdeauna.
De aceea, artizanii acestui Complex au facut ca dimensiunea muzeistica sa fie dublata de cercetarea stiintifica a fenomenului comunist si triplata de o scoala a memoriei, astfel ca noile generatii sa poata intra in contact deopotriva cu exponatele muzeistice, cu supravietuitorii sistemului, cu specialistii in domeniu.
Aniversarea de acum e o buna ocazie de a-i asigura pe artizanii Complexului (Ana Blandiana, Romulus Rusan, Ioana Boca s.a.) ca indemnul, pornit din acelasi spatiu, de a transforma libertatea in solidaritate are ecou si da roade.
“Sighetul este o “deschisoare” prin care istoria unei jumatati de Europa se elibereaza si isi face loc spre libertatea adevarului.” (Jardar Seim, istoric norvegian)
“Gratie numeroaselor traduceri ale Cartii negre a comunismului, calatoresc mult in Europa de Est. Nu am descoperit in vreo alta tara ex-comunista initiative de amploarea celei de la Sighet. Exista, evident, initiative inrudite, dar care, pentru moment, sunt departe de a atinge calitatea a ceea ce s-a facut la Sighet. Cu dimensiunea lui istorica si stiintifica (…), Memorialul de la Sighet ar trebui luat ca model.” (Stéphane Courtois)
“Nu-mi amintesc o alta tara din Europa de Est sau din fosta Uniune Sovietica unde sa functioneze ceva asemanator Memorialului de la Sighet.” (Joachim Gauck)
“Ceea ce este unic la Sighet este Scoala de Vara. Desigur, se incearca acest lucru si in alte parti… Dar, din acest punct de vedere, Memorialul este unic.” (Vladimir Bukovski)
Memoria trebuie sa fie un drum nu numai spre trecut, ci si spre viitor. Muzeul de la Sighet va fi muzeul tuturor inchisorilor romanesti de dupa razboi, al tarii care devenise in cele din urma ea insasi o inchisoare, si chiar al mentalitatilor, in care ecoul terorii mai persista inca. Cu durere, ratiune si speranta, comparandu-ne in spatiu cu cei din jurul nostru, comparandu-ne in timp cu noi insine din trecut si din viitor – Memorialul de la Sighet va strange, va prezenta si va analiza dovezile memoriei noastre colective, transformandu-le in istorie. Pentru ca, in fond, ce este scrierea istoriei daca nu exorcizarea demonilor trecutului pentru a-i impiedica sa patrunda in viitor? (Ana Blandiana, din sustinerea proiectului la Consiliul Europei)
• Sala Hartilor • Sala de film / Auditorium • O cronologie a Razboiului Rece • Anul 1945. De la Yalta la Moscova • Alegerile din 1946 • Maramuresul sub asaltul comunist. Studiu de caz Ilie Lazar • Distrugerea partidelor politice • Monarhie versus comunism • Anul 1948 – sovietizarea Romaniei • Securitatea in anii 1948-1989 • Represiunea impotriva Bisericii • Colectivizarea – rezistenta si represiune • Munca fortata • Iuliu Maniu. Un parinte al democratiei • Celula in care a murit Iuliu Maniu • Basarabia in Gulag • Basarabeni in Gulag • Cronologia tarilor Europei de Est • “Celula neagra” • Sala Demnitarilor • Distrugerea Academiei Romane • Represiunea impotriva culturii. Scriitori in inchisori • Represiunea impotriva culturii. Artisti in inchisori • Represiuni etnice si religioase • Deportarea in Baragan • Rezistenta anticomunista din munti • 1956 – Miscari studentesti in Romania • Fenomenul Pitesti • Poezia in inchisoare • Femei in inchisoare • Viata intelectuala in inchisoare • Gheorghe I. Bratianu. Un istoric in istorie • Celula in care a murit Gheorghe I. Bratianu • Rezistenta din Maramures. Studiu de caz Lotul Visovan • Demolarile din anii ‘80 • Oponenti si disidenti in deceniile 8 si 9 • Miscarile muncitoresti din Valea Jiului (1977) si de la Brasov (1987) • “Epoca de aur” sau comunismul kitsch • Revolutia din Ungaria (1956) • “Primavara de la Praga” (1968) – Charta 77 (1977) – Revolutia de catifea (1989) • Solidarnos – 18 zile care au zguduit lumea
articol preluat din www.revista22.ro, 29 iunie 2007
